usi – Versuri.pro

Stefan Augustin Doinaş - Alegoria Ușilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Uși ce conduc spre alte uși – părinții
scârțâie din țâțâni, iar vântul mută
pragul copiilor în altă țară.
Perfect. Și-acuma trebuie, iubito,
să recunoaștem, în ce ne privește,
că musafirul nostru de-astă noapte
(tu știi – mai bine decât mine – cine)
plecând în grabă mare, atențiune
a-ntors mânerul: LIFTUL E DEFECT.
Din ciclul „Alter ego”, vol. „Opere ale literaturii române”, Editura Național, 2000

Eugen Iustin - Totuși

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt de tuș
Și sufletu-și găsește uși
Suflecându-și trupul c-un retuș
Nu pot decât vorbe
Nu știu decât glas
Ma plimb printre umbre
Pe hârtie ce-au rămas
Uitați-vă la pieptul meu
Deși nu e mare
Parcă are o parcare
Pentru fiecare
Nu-s pentru îmbrățișare
Fiindcă nu am stare
Alearg între spirite
Sunt doar o foaie cu tare.
Totuși sunt tot tuș
Și pot uși a închide
Totuși sunt tot tuș
Și pot uși a deschide.
Sunet mușc și suflet mișc în mușchi
Culegându-și fructul din tuș
Nu pot decât cuvânt
Nu știu decât zâmbire
Mă aflu printre voi
Și mă aflu-n neștire
Uitați-vă la mâna mea
Deși nu prea pare
Pot ateriza în palme sute de avioane
Nu-s pentru sărutare
Fiindcă nu am stare
Dansez printre voi
‘S doar o cuvântare
Stau sub duș și sufletu-și
Deschide uși spălându-și fizicul de ruj
Nu pot decât lacrimi
Nu știu decât ochire
Umblu lângă oameni
Și sunt om în devenire
Uitați-vă la tibia mea
Deși e subțire
Este fluierul din mine
Este naiul către tine
Nu-s pentru învelire
Fiindcă, nu am fire
Mă înalț printre ceruri
Sunt un zbor de uimire.
Totuși sunt tot tuș
Și pot uși a închide
Totuși sunt tot tuș
Și pot uși a deschide.
Îi dau cartuș
Și sufletu-și
Închide uși
Scriindu-și jurnalul de cord
Nu pot decât sărut
Nu știu decât iubire
Cutreier printre voi
Mă cutremur în trezire
Uitați-vă la ochiul meu
Deși e migdalar
Este în furtună cascat
De privire adânci scăldat
Nu-s pentru mângâiere
Nu-s pentru expoziții
Totuși sunt tot tuș.

Eugen Iustin feat Oza - Tâmplar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eugen Iustin:
Tocurile-mi sunt
tocurile ușilor
deschise către voi
închise peste văi
ușor peste foi
îmi toc tocul
îmi fac focul
și-mi tot totul.
scriu uși tari
din cuști mari
către piatră și cleștari
ciulini și stejari
către cenușă către jar
că trec dar
le opresc iar
voi priviți-le
prin mințile munților
să le mulțumim lor
Eu sunt doar un pusti ciudat
îmbrăcat în bărbat
deseori confundat cu un poet talentat
sunt doar tâmplar
tocesc tocuri
pentru ușile noastre de prin alte locuri
sunt doar în tâmplă, dar
pocesc becuri
făcând în interior un interior luminos.
Tocurile-mi sunt tocurile ușilor
deschise către voi
închise peste văi
ușor peste foi
îmi toc tocul
îmi fac focul
și-mi tot totul.
:refren x1:
Tâmplar, toc până și mă nasc
Tâmplar scot până și vă las
când întorc tocul să mi le scriu
să cânt un dor din durerea promisă
știi că.. las ușa deschisă, intră.
:oză:
Aud
sunet de tocuri pe hol îmi dau ocol
din frică cu dalta domol dau în gol
stau în cușca-mi, numai din tocuri de uși
tânăr tâmplar tâmpla-mi cască zorii apuși
și ceas din trecuturi îmi ticăie în scânduri un puls
și ce las în sculpturi îmi plânge în chinuri un apus
Auzi
îmi fac eu ferestre și uși la casa ei
din cozi de condei și clipite lipite de clei
și dacă te-ntorci să bați cu dor
în ce poți cuminte
și să nu te mai aud iubito
când îmi strigi: deschide!.
fa-mi pieptul din uși și mâna un toc cu cerneala
fa-mi perne din rumeguș și patul pod peste călimară
cu trac să-ntorc cheia din yala
ieși din mine, ne vedem afară.
:refren x2:
Tâmplar toc până și mă nasc
Tâmplar scot până și vă las
când întorc tocuri să mi le scriu
să cânt un dor din durerea promisă
știi că.. las ușa deschisă, intră

Eugen Jebeleanu - Uși

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu cheia, care-mi tremură în mână, / pe când erai / puteam să deschid orice ... →

Elena Armenescu - Ușile, Ușile!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ușile, ușile!
Nu vine nimeni să se uite
în tăcerile și suspinele mele?
Doar Dumnezeu, veșnică priveghere
La ușa și fereastra mea,
Mai aruncă o frunză, o floare
Mai aprinde câte o stea, mai trimite câte o speranță
Prin hămăitul unui câine adormit,
Mai umple gândul
Cu tropote de cai,
Înhămați la constelații
Acoperite de nepăsarea greierilor
ce-și fracă delirant picioarele
Până-n auzul meu
semn că încă n-am murit.

Nina Cassian - Ușile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ușile deschise prin care se văd fructe
și frunze și pete de apă și pisici
ușile date de perete prin care se văd
alte uși, ploi și pietre și o pereche
de papuci verzui ca două urechi lungi;
ușile deschise în fața altor uși deschise
cu zona de alarmă a reciprocității lor
– iar cine-a încercat să treacă
n-a ajuns niciodată dincolo –
și-apoi din nou fructe și pete de apă
și melcul soarelui târându-și reflexul
peste toate-acele existențe înghițite
de golul dintre două uși deschise,
și noi, încăpățânându-ne să vedem, la nesfârșit,
numai pietre, ploi, frunze, papuci, pisici…

A E Baconsky - Uși

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Exasperare și teamă, deși atât de liberi n-am fost
și poate că nu vom mai fi niciodată – dar ceasurile încep
să arate un timp care nu e al nostru, un timp străin,
și zilele ni le fură o inerție tiranică și e o ceață
plină de sunete roșii, fiecare din noi devine
un sunet străin.
Unde?
Căutând întunericul
găsești o lumină întoarsă, trepte reci, adevăruri
pietrificate și moarte.
Ostil.
Incognoscibil.
Între teamă și necunoaștere galeria strămoșilor
piere în perspectivă primindu-și necruțătoarea replică
a marelui
NU undeva într-o inversă istorie.
Cine
va mai veni și de ce nu vine odată, de ce
își anticipează prezența cu timpul de pe acuma trimis
să curgă în orologiile noastre și cu atâtea
anxioase presentimente?
Uși.
Am deschis pretutindenea
uși, în toți pereții, în toate zidurile taiarăm
nenumărate uși pe care doar un vânt acherontic
le izbește întruna.