Stefan Augustin Doinaş – Urma
Mi-e sufletul ca marea ce-adesea împresoarăo urmă nevăzută de nimeni în nisip.E oare talpa celui care-a trecut aseară?Sau numai prevestirea, prezența fără chipa unui zeu ce-așteaptă să se-ntrupeze? Cine-iatât de bland și tainic sub vântul mișcător,și-n stare să imprime la ceasul grav al cineiimaginea inversă a feței tuturor?Ma cuibăresc ca valul în ea, mă strâng, … Citește mai mult