univers – Versuri.pro

Daniel Dragan - Sus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Era ceva în atmosferă,
o boare uscată, un aer încins,
parcă s-ar fi scuturat o cometă
scăpată pe sens interzis.
Carele se răsuceau descriind
variabile intersecții
pe Calea Lactee marșăluiau
nevăzuți meteoriții.
Tu erai mult mai departe de ei
într-o direcție contrară,
să te ajung mi-ar fi trebuit
treizeci de ani și o vară.
Nu-ți vedeam decât un colț de obraz,
păru-ți căzuse pe frunte,
numărai sateliții de tinichea
ca pe niște mărgele mărunte.
Ți-am făcut semn și tu ai răspuns,
sau poate mi se păruse doar mie,
s-ar fi putut să mă-nșel,
cine știe!?
În atmosferă era cu siguranță ceva,
un sentiment cosmic rebel,
te-am sunat, te-am sunat, te-am sunat,
și n-ai răspuns la apel.

Dumitru Matcovschi - Absurd

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O dramă-i astă viață, un scenariu.
Și omul ca un pește în acvariu.
Și universul un sistem divers,
Și stelele nu-ncap în univers.
Și gândul nu încape în cuvânt,
Nu mai încape gândul în cuvânt.
Nu mai încape gândul nici în gând,
Este un rând,
Un rând fără de rând.
Și nu încap sicriele-n pământ
Și anii trec, și timpul trece scurt,
O clipă veșnicia, prin absurd.

Daniel Vişan-Dimitriu - Sonetul Călătorilor Nemuritori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ne întâlnim prin timp și spații vaste,
Nemuritori și tineri, dar bătrâni,
Urmașii zeilor a tot stăpâni,
Atrași de-atâtea, între noi, contraste.
Tu ești lumina arderii intense,
Eu sunt un întuneric înghețat,
Tu ești căldura, focul ce-a curmat
Răceala galaxiilor imense.
Ne întâlnim, ne-atragem, ne dorim,
Ne contopim în ere calde, reci,
Așa cum numai noi putem și știm.
E-atâta timp de când călătorim
Pe ale Universului poteci,
Încât iubirea noastră nemurim.

Dumy Klaw - Lumea Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Să zbor prin univers aș vrea
Să fac ceva cu viața mea
Călătorind spre infinit
Să caut tot ce n-am găsit.
Dorințele să le împlinesc
Și tot ce pot să dăruiesc
Să întâlnesc pe-un fir de stea
Speranța, viața, dragostea.
Pe tine te-am găsit
Și dragoste mi-ai dăruit
Iar muzica e împlinirea
Ce ne unește iubirea.
Aici în lumea mea
Nu plânge inima
Doar îngeri păzitori
Ne poartă peste nori.
Refren: Dă-mi mâna ta și să plutim
Spre cer, pe-o stea să locuim
Iar visul să devină un izvor
De sentiment frumos și adevăr
Dă-mi mâna ta și ai să vezi
Cum ne cresc aripi de zăpezi
Ascultă-ți numai inima
Să nu te temi în lumea mea!
Să zbor prin univers aș vrea
Să fac ceva cu viața mea
Călătorind spre infinit
Să caut tot ce n-am găsit.
Pe tine te-am găsit
Și dragoste mi-ai dăruit
Iar muzica e împlinirea
Ce ne unește iubirea.
Aici în lumea mea
Nu plânge inima
Doar îngeri păzitori
Ne poartă peste nori.
Refren: Dă-mi mâna ta și să plutim
Spre cer, pe-o stea să locuim
Iar visul să devină un izvor
De sentiment frumos și adevăr
Dă-mi mâna ta și ai să vezi
Cum ne cresc aripi de zăpezi
Ascultă-ți numai inima
Să nu te temi în lumea mea!
Când suntem doi și ne dorim
Și universul îl cucerim
Chiar fără nave spațiale
Sufletele ne sunt arme.
Visul nostru ne unește
Și lumea noastră construiește
Dă-mi mâna ta încrezătoare
Sunt călăuza ta spre Soare.
Refren: Dă-mi mâna ta și să plutim
Spre cer, pe-o stea să locuim
Iar visul să devină un izvor
De sentiment frumos și adevăr
Dă-mi mâna ta și ai să vezi
Cum ne cresc aripi de zăpezi
Ascultă-ți numai inima
Să nu te temi în lumea mea!

Daniel Vişan-Dimitriu - Stele Cu Gând

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Învăț de-o viață, dar nu îmi ajunge
Să deslușesc ceva din Univers
Și, ce nu pot cu mintea a străpunge,
Încerc să învelesc, acum, cu vers.
Mi-e greu, când gândul zboară printre stele,
Să îl opresc doar să privească-n jur,
Iar el trimite gândul său la ele
Continuând al galaxiei tur.
E tatăl gândurilor infinite
Fixate-acum prin stele, în rețea,
Sunt singure, pierdute, irosite,
Și poate-i prea târziu a le-aduna.
De-aceea, eu, în nopțile senine,
Încerc să aflu, doar cu mintea mea,
Cât pot de mult. Iau gândul lângă mine
Și sufăr când mai cade câte-o stea.

Dj Andi feat Stella - Freedom (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Asta e libertatea
Zâmbești
Zâmbesc și eu
Pentru că asta e libertatea
Împreună vom găsi adevărul
Știi că e libertate
Când toate lucrurile
Le simți atât de bine
Eh.. Asta e libertatea
Poți să o simți?
Libertatea.. Eh.
Energia din noi toți
Floarea universului
Nu o să te eliberez niciodată
O să fii mereu o parte din mine.
Asta e libertatea
Zâmbești
Zâmbesc și eu
Pentru că asta e libertatea
Împreună vom găsi adevărul
Știi că e libertate
Când toate lucrurile
Le simți atât de bine
Eh.. Libertatea
Poți să o simți?.
(Energia din noi toți
Floarea universului
Nu o să te eliberez niciodată
O să fii mereu o parte din mine.. x2).
Energia din noi toți
Floarea universului
Nu o să te eliberez niciodată
O să fii mereu o parte din mine.. x3.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Universal Valabil

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Negrul este fundal începutului „ZERO” de Univers „stem” genezic gigant,
miliard de-nțepări îi apar, mult mai mici de-un foton se prefigură-n spații..
Printre goluri-universe de vremi mii fotoni titirezi în rotire se-adună cu efect aspirant,
intermezzo-ntre neguri colosale locații-și împart întuneric, în structuri de creații.
Strălucirea orbește-n gămălii de argint în topire cu diamante-n făclii,
energia e pură căci materie nu-i doar rotații nebune-n mișcări centripete..
Trilioane de mii în miliarde de sute.. în milioane de sute de mii.. mii și mii
„terra electron volții” s-adună-n timp de lumină și viteza-și iuțesc.. în mișcări
incomplete.
Nici computer cât Soare de azi n-ar putea calcula cert valori. Niciun hard nu indică
ce lumină-i în centru; sclipitoare-a orbi prin topire de-un instant diamantul!
Științe nu-s cu putere-a decide când start cursă-i nici culoarul de timp să prezică,
chiar d-adună-n avut generații de-axoni de la Terra completă nu e timp să gândească
instantul!.
„Spinul” este gigant! Ce cu mâna Divinu-a rotit într-o joacă-unicat a creării,
sparge-n raze uriașe lumina captivă-n rotire plecată din start.. ce deja e ajunsă
în infinitul de ergi de-energie deplasată-n punct „X”, se răcind spre neant și-i supusă agregării!
N-are nume-n valoare puterea aprinsă sub forma de bec de acum dar atunci ne
îndeajunsă.
Oare avem diligența menită să scăpăm prin voit de stupide „tablouri”,
să visăm diferit alte școli, nu arhaice, unde știința e zilnic tortură,
să privim cum din „zero-absolut” energii s-au născut în multiple zerouri?..
Cum periplul vitezei -mult mai mare-n lumina-n debut- își ia timp, se transformă-n
natură?.
Nu vedeți, nu simțiți miliarde de Universuri pereche dar ce nu toate-s o sferă,
n-aveți minte-a afla cum în timp galaxii se unesc -paralele nu sunt- se pătrund?
Nu vreți oare s-admiteți că „BIG BANGUL” e-o farsă căci și sensul mișcării diferă,
chiar nu știți c-Univers ce-i al nostru cel mic se dilată-n neștire cu refugiu în
străfund?!.
Fiecare imens Univers are propriul său „spin” și viteze-n lumini sunt diverse..
Propagarea de lucși -ce-o credeam la-nceput „speed” egal- nu-i supremă, e mai
mare!?
Fiți utopici, refuzați tot ce legi sunt nedrepte; fizica-i utopie depășită d-axiome
neșterse;
de schimbați doar canal pe-nceputul luminii -nu pe cea de taboo- dați egal; timp
sosit= (la) plecare!.
Baza lumii-s rotiri d’Universuri, galaxii, stele mii, Luni-cristal, meteori și comete sau
sori,
nu-i nimic rectiliniu, curb e tot timp și spațiu.. tot la fel de curbat e văzutul;
De ești fluture-vierme-n cocon sau ești foetus de om, stai rotund ca polenul din flori
Și atomu-i rotund! Totu-nvârte în cercuri și remarcă n-avem; în galaxie ne-i forma..
începutul!.
Nu-i explozie „BANG” c-au fost mii de rotiri de-un Colos Demiurg ce în tot dirijează
trăirea,
cel ce-o șansă ne-a dat de răbdare tradusă de noi în imens ce la el sunt secunde;
să simțim în pulsații Universuri c-al nostru și gândim că-s Pulsari dar ei sunt
nemurirea,
de îmbarcăm pe culoar de fotoni, cei iuțiții de „boost” de-nceput-.. și Divinul ne-ascunde!
Dar de totul uităm, ce-am greșit și luăm nou drept traiect, începutul luminii și-a firii,
trecem test de credință! Devenim călătorii perpetuu-n viitor d’Univers tot creat
OM.. menirii!!!
28. 05. 2010

Ion Caraion - Colind - 6

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Lerui, floare, lerui-ler.
S-a născut copil în ger,
Pe tipsii de platină.
Stelele deasupra sa
Taie, bat și clatină,
Scăpărări, văpăi și nea.
Stelele par straiele,
Noaptea – măruntaiele,
Platina sunt paiele.
Ascultați-i răsuflarea,
El e imnul și cărarea.
Ascultați-i pașii, viersul,
El e liniștea și mersul
Care scrie Universul.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Ce-i Pământul…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O minge într-un univers în elan cu cusături de țări
tocite de prea mult timp petrecut deja și cu sfârșit în mări
sau oceane profunde lăsate de degetele transpirate
ale giganților atleți ai jocului de polo cu miza… a universului eternitate.
Un bulgăre de zăpadă din multimilenara nea,
cea a norilor ce se scurg în șuvoaie la văz de cuptor ce e stea,
cu termen cert necunoscut de existență până la topire
bănuită de evidență dar necrezută din falsă iluzie de nemurire.
O stație de relansare spre ce nu știm și numim infinit
limitați de tabu-uri neuronale de percepte duse la nesfârșit
riscând o meritată pieire prin perpetuarea rușinii
nereușitei din lene sau a irosirii încercării de depășire a vitezei luminii.
Un incident mineral din explozia de miliarde de terra electroni volți
ce a scos din nimic existența „boson” ce aparține creatorului de biserici cu bolți
pe care-l repetăm ca microbii, biologic în izbucniri detonante de iubire
repetând repetenți cu pretenții de-a cunoaște cum se naște o fire.
O particulă-gaz, mult mai mică decât un atom neînceput
deplasată-n oglindă de negru, cel cu putere imensă de avut,
în miliarde de timpuri a cuprins în neștire materii-n rotire…
minuscula fărâmă de spațiu galactic plecată-n roire.
Un contract nesemnat asumat doar cu gir de credință,
atașat material pe o clonă bipedă sub înscrisul „ființă”
și cu clauză certă de plată-n iubire nespusă
oferită în schimb la materia-n ciclu de planetă distrusă.
O, ce gazdă-a minunii e globul aprins în albastru
pentru bieții deștepți cum pretindem că suntem, măiastru
Creator… Nici pe noi n-am aflat cum ne naștem în om
dintr-un ou sub micron… nou stăpân de atom.
„Un” sau „O” dacă ești, voi doar un fulger, particule infime,
desemnați de creație deveniți energie din resurse divine,
contractanți minusculi norocoși de accept de „exist”…
Singuri termen decideți; de-a fi anti… sau Christ?!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Particula

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sunt pulsul zilnic de pârâu, ce pleacă din izvor
Prin capilare fine, cu-nceput în picuri de celule
Dintr-un imens întreg, divers, compus din molecule..
Aflat pe un traseu codificat, cursiv-lănţuitor.
Gânduri mi-adun din filamente-n vârf de ac,
Răspunzător pe unde trec, nedeversând de maluri.
Sunt un torent nestăvilit printre pulsaţii-n valuri;
Caverne de alveole şi circumvoluţii am vieţii leac.
Talaz mi-e diafragma, pompez sânge peste ţărmuri,
Păşesc, tentacule le-ntind la cer, să cer s-ajung sfârşit.
Am Hubble, lupe-n terminale dintr-un hard nemărginit..
Sunt Universul din mojarul infinit, un mix de cărnuri.
Sunt nano diferenţa d-existentul de-o secundă,
Ştiut mi-adun sudori, din tomuri pluviale în oceane.
Sunt gândul exploziv ce se prăvale piroclastic din vulcane,
Infimul eu.. Încerc să scap de la dezastru bula albastră, o muribundă.
În fond sunt eu, ce îmi doresc să fiu, un „individ”,
O particularitate de inegalat, o amintire nesfârşită,
Nu doar o componentă de duzină, din mulţimea cert finită..
Mă străduiesc să fiu particula, fără de care viitorul va fi vid.