Versuri corectate și adnotate
Un om nu prea cu minteSă-și prindă umbra vrea,Dar când pornea-nainte,Și ea mergând sporea.Iar ea fugea mai tareȘi ori cu ce o alunga,Tot umbra nu se da.Când ostenit de goană, el îndărăt se-ntoarse,Atuncea ea din urmă cât cole îl luase.Așa-i acea nălucă, nătângă și fatalăCe pururea ne-nșală,Sub nume de noroc,Și după care unii necontenit s-alungăDar … Citește mai mult
Lumea veche.Destul, o, flux! E vremea de-acuma să cobori,Prea te-ai suit departe. Mai mult ca-n alte ori.Posomorât, sălbatic, te zbaţi fără măsură.De ce adâncu-ţi cheamă, de parcă are gură?Ce-i zgomotul şi umbra şi ploaia ce-o repeziŞi vântul negru, noaptea ce-n trâmbiţi îl purcezi?Vuieşti, urcându-ţi valul, de crezi că-i vreo minune.Destul! De-aici încolo, opreşte-l să mai … Citește mai mult
Umbrei mele i-e fricăDe umbrele arborilorMai mult decâtMi-e frică mie de arboriArborii nu îndrăznescSă m-atace,Dar în spatele meuS-aude mereuO-ncăierare sălbatecăDe umbre. Umbrei mele i-e fricăDe umbrele păsărilorMai mult decâtMi-e frică mie de păsăriPăsările trec pe deasupra meaȘi nu mă ating. Dar umbra mea se chircește,Se rostogolește rănităDe ciocul lunecat al unei umbre.Umbră mea este lipsită … Citește mai mult
Fiecare lucru înmugurește pe dedesubtCa ierburile, fără să tresarăOamenii își duc osteniți obrăzarelePentru o sindrofie ciudată.Viespele nu mai au ac și venin,Drumul se închide ca într-o ceașcă,Slugile calcă pe covoarele moiSă nu trezească moartea din oaspeți.«– O, ce bine mi-ar face să curgă ploaiaSă ude salcâmii, să le scuture sălbile»Străjile porților și-au lăsat scuturileȘi au … Citește mai mult
Lângă inimă îmi stai,Cum stăteai cândva în rai,Domnul fără să m-așteptM-a ochit cu tine-n pieptȘi de-atunci în piept te simtCa pe-un glonte de argint,Iadul despărțind de rai,Lângă inimă îmi stai!Să te scot din viața meaDoctori mari am căutat,Însă toți au renunțat,Că de inimă eraiPrea aproape și mi-au spusDomnul te-ar putea salvaDomnul însă nu voia!Dar când … Citește mai mult
Tu, care-ai fost odată, tu, care eşti, tu, careVei fi – adesea iarna, plecând în taină ochii,Duioasă-ntr-un-năuntru-vei, căzută la picioare,Umbra-mi licăritoare ca solzii unei rochii.Va fi tăcere-n preajmă – şi dincolo de geamNinsoarea de departe venind ca o pădureDusă de vânt – şi-al serii hotar ce-l atingemDe-atâtea ori cu-aripa, din nou va sta prin sureÎnchipuiri, … Citește mai mult
POETUL.Pe timpul când eram școlar,am stat într-o seară, urmărindîn camera noastră singuratică.La masa mea veni să se așezeun copil sărac îmbrăcat în negru,care îmi semăna ca un frate.Fața lui era tristă și frumoasăla lumina torței mele,în cartea deschisă veni să citească.Sprijinit cu fruntea pe mâna sa,a stat așa până-n dimineață,gânditor, cu un zâmbet dulce.Când aveam … Citește mai mult
Toate își lasă umbra în lume:o frunză, iubitul, un fluture, un nume,și toate gustă lumina pământului,până și urmele vântului.Numai stelele, stelele n-au căldărar,nu lasă umbră pe nici un tărâm.Ah, stelele, stelele!…
*Pentru E. S. Bulgakova*.În odaie-o vrăjitoareÎnainte-a locuit:Umbra ei și-acum apareCând i-e lunii de ivit.Umbra ei și astăzi încăStă de strajă-n negre seri,Și cu ochi de taină-adâncăMă privește-n doi peri,Dar nici eu nu mă știu roabaBobilor străini… Și euPot să dreg… dar pe degeabaNu dau meșteșugul meu.1943
Palidă umbră, care misterUnul spre altul mereu ne-atrage?Vrem de sub farmec a ne sustrageȘi dăm de-aceeași forță de fier.Palidă umbră, care mister?Fost-am vreodată îngeri frumoșiUniți pe-albastrul largului spațiu?O voluptate fără nesațiuNe face ochii mai luminoși.Fost-am vreodată îngeri frumoși?Sau împreună ars-am în iad?Coboară-n suflet de-ți amintește..Al meu ce-mi spune e că iubește,Și dacă suntem îngeri ce … Citește mai mult