turma – Versuri.pro

Daniela Condurache - Ciobănaș cu Turma-n Vale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se-aud câinii de la stână
Și buciumul cum răsună,
La marginea codrului
Badea-al meu cu turma lui.
Ciobănaș cu turma-n vale,
S-o-nnoptat, de-amu-i răcoare,
Bagă-n strungă oile
Și-n ocol mioarele.
Că vin lupii prin pădure,
Vreo mioară să nu-ți fure
Și fă focul-n dosul sânii,
Păzește turma cu câinii.
Sar scânteile din foc,
Badea doarme sub cojoc,
Gându-i fuge tot la mine
Dorul să și-l mai aline.

Rashid - Mersul pe Sârmă Echilibru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hai să te învăț cum e să mergi pe sârmă
Hai să te învăț cum e să ieși din turmă
Știu, pare incredibil, dar totul e posibil
Când cauți echilibru într-un ocean de penibil.
Mersul pe sârmă-i ca mersul pe bicicletă
Dar stresul te consumă mai ceva ca o dietă
La primii pași, în primii ani, descoperi echilibru
Ușor nesigur și ambiguu, dar înveți cu timpul.
Nu privești în stânga, în dreapta, nu auzi în stânga, în dreapta
Nu vorbești în stânga, în dreapta, o mână o spală pe alta
Stresul face victime, tu nu te stresa prea tare
Și când alții te stresează, râzi fără vreo remușcare.
Pe sârmă mergi cu pași mărunți, da’ vezi cum faci să nu strănuți
În niciun caz să nu te uiți în jos, te-ar face să renunți
Că jos sunt mulți care te vor să faci parte din turma lor
Tu nu ești oaie, tu ai c****e, ești deasupra tuturor
Mersul pe sârmă nu e o glumă, mai ales când tot atârnă
De-un fir de ață, în jur ai ceață și toți norii se adună
Pune totul în balanță, în fond viața-i numai una
Fii tu ăla diferit ce la urmă scapă turma

Grigore Alexandrescu - Mielul Murind

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Fiu al unui berbece care de mult murise,
Un miel se bolnăvise,
Mușcând din întâmplare
O-nveninată floare
Sau iarbă, nu se știe;
Destul că a lui moarte
Nu mai era departe.
Acum el își făcuse datoriile toate
Câte și le fac mieii în ceasul cel cumplit.
Mumă-sa cu durere
Începuse să zbiere;
Îl săruta, sărmana, plângând necontenit,
Și-i zicea: „Ce mi-e bună viața fără tine?
Cui mă lași, fătul meu?
Spune tată-tău, dragă, că viu curând și eu,
Căci pe această lume nu mai aștept vreun bine!”
„Dar ce să-i răspundz, mamă – întrebă micul miel –
De-mi va face-ntrebare
Despre a turmei stare?
Tu știi bine că el
Iubea mult să vorbească
De dulăii din turmă și de ceata lupească.”
– „Spune-i că turma toată zace de rea gălbează;
Că are șapte doctori ce prea rău o tratează.
Mai spune-i că ciobanul a pus pe un nepot,
Ce tată-tău-l cunoaște, îngrijitor la turme,
Ca să stârpească-abuzul și relele să curme;
Atâta spune-i numai și-nțelege el tot.”.
După acei din preajmă care îi ocolesc,
Poți judeca prea lesne pe cei ce cârmuiesc.

Zdob si Zdub - 450 de Oi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

ZDOB ȘI ZDUB – 450 de oi.
Pe un picior de plai, pe o gură de rai,
Iată vine-n cale, se coboară la vale trupa noastră mare.
Alăută, alăută! Iată șapte frați-muzicanți,
Lăutari adevărați cu sculele de acasă-s plecați.
I-auzi, dă, cine ascultă despre viața lăutărească să trăiască!
Să-nflorească! Trage coada la buhai și-ntreabă-l pe Mihai
Cum se face o baladă rockărească, cu drag lumea s-o primească,
Faină să fie. Eu nu sunt Mitică Gândac, eu am flori la pălărie!
Toate fetele să știe că am fluier mare, din os făcut.
Așa cântă-mi, cuce, nu-nceta, spune la puicuța mea că eu vin acasă,
Să-i aduc mărgele mândruliței mele.
În pământ le va îngropa, poate va crește ceva.
Foaie verde cânepă, tălăncuțe clincănă, și mă uit la turme,
Și-n cap îmi zăngănă. Adânc inspir, stau așa puțin,
Expir, si aud cum inima bate 1, 2, 3..
R:”Patru sute și cincizeci de oi, măi!
Patru sute și cincizeci de oi,
Faceți dragoste, da’ nu război, măi!” * 2.
Ciobănaș cu oile,
Ocolești pădurile,
Și păzește-ți turmele,
Să te cânte mândrele,
Sus în vârful muntelui,
În bătaia vântului,
Ciobănaș cu oile,
Cântă doina gândului.
De trei zile-ncoace gura nu-mi mai tace, ori iarba nu-mi place?
Da’ Ileana ce mai face? 225 plus tot atâtea fac o turmă,
Fac o turmă de oi dalbe care pasc lângă râul cu apă tulbure,
Unde am prins Cuiul Negru, peștele năzdrăvan.
Din iarbă Cuiul Negru-mi zicea, coada-i bătea:
„Dă-mi drumul, omule, cere-mi ce vrei!” Iar eu răspundeam:
„Să fie soare, să fie iarba mare, să fie oi!” și-l aruncam înapoi.
R: * 2
La, la, la….
Mă uit hăt departe, în altă parte.
E caldă vara, îmbrăcată-n lână-i mioara.
Hai cântă, drâmba mea, fermecată-i vibrația: ton, ton, semiton,
Se naște muzica, cimpoi poi, oița n-a fătat, burduful a behăit,
People a sărit în sus, în nouri, în Bâlea Lac,
Unde câinele păzește oile, unde nu mai crește iarba,
Unde nu mai este soare, acolo, unde turma se duce-n ceruri, 1, 2, 3..
R: * 2
La, la, la…

Eugenio Montale - La Congres

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dacă e omul creatorul vieții
(fără el cine și-ar mai da seama)
nu are omul dreptul s-o distrugă?
Astfel vorbi la Congres un ilustru
preopinent ce n-a mișcat un deget
ca să iasă din turmă.

Ioanid Romanescu - Bouarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Bouarul dacă e bouar
nu lovește cu capătul gros al bâtei,
pentru că riscă să-și vadă șoldită
întreaga turmă
iar la o adică
nu mai are în ce să sprijine
spre a-și contempla opera.
bouarul dacă e bouar
nu lovește materia profesiei sale
nici cu capătul subțire al bâtei,
și nici măcar nu o împunge din spate,
pentru că-i este milă.
bouaul dacă e bouar
nu-și mână turma ținând bâta pe spinarea
vreunei dobitoace,
pentru că perspectiva nu înțelege aluzia
ci din contră se vrea scărpinată.
bouarul dacă e bouar
nu-și mână turma nici ținând bâta mereu ridicată
asupra celei mai afurisite dobitoace,
pentru că oricum frica
s-a născut odată cu animalul.
bouarul dacă e bouar
merge înainte
și dobitoacele se călăresc în turmă
să nu-l piardă din ochi.

Ion Miloș - Măgarii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Viața e o mare nedreptate
Zice măgarul către măgăriță
Dacă am fi atât de proști
Cum lumea spune
Nu ne-ar lăsa ciobanii tocmai pe noi
Să le conducem turma.

Nineta Popa - Bădișor de la Mioare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

I.
Bădișor de la mioare
Mai lasă turma la vale
Bădișor de la mioare
Mai lasă turma la vale
Și vino-n sat, bădiță
Ca să-ți dau dulce guriță.

II.
Bade, tu când vii la noi
Stai cu gândul tot la oi
Bade, tu când vii la noi
Stai cu gândul tot la oi
Las’ bade că s-o-nsera
Și la oi te-i înturna.

III.
Sus pe muntele cel verde
Ce frumos iarba se vede
Sus pe muntele cel verde
Ce frumos iarba se vede
Unde pasc mioarele
Prin poieni cu florile
Unde pasc mioarele
Prin poieni cu florile

Aron Cotruș - Peste Creste Ude

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Peste creste ude s-aude, s-aude
Turmă fără urmă pe cai ce se curmă
Coborând spre baltă în zarea cealaltă
Io, cioban lunatic cu piept de jeratic,
Ce să mă mai fac pe vârful sărac?!
Viscolele latră
Prin copaci, prin piatră.
Ai vântului câini m-au mușcat de mâini.
Asprul vremii
lup m-a mușcat de trup.
Mi-au rămas merinde doine și colinde
Pe pustii poteci
Spre zăpezi de veci ce să mă mai
Fac pe vârful sărac, pe vârful sărac?!

Alecu Donici - Turma și Câinele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am să vă spun de-o turmă și cele întâmplate
La stână; dar întâi vreau să vă amintesc
Că binele și răul, prin lupte ne-ncetate,
O lume cârmuiesc.
Că element, om, fiară, ființe nenumărate,
Prin lupte se nutresc,
Că oaia și cu capra, deși sunt o făptură,
Nu sunt de o natură.
Oaia, precum o știți,
E blândă-ascultătoare,
Iar capra-i șugubeață, și nu vă îndoiți
Că-i și cam săritoare.
Deci la o turmă bună, unde era oi mii
Și capre două, trii,
S-au auzit odată
O ceartă prea ciudată,
Căci oile ziceau
Cam astfel între ele,
Zbierând mereu:
– Voi, caprelor, în turmă sunteți niște lichele;
De ce dar ne conduceți și-adese ne purtați?
Prin curături, ogoare, voi faceți stricăciune,
Voi despoiați copacii, pe garduri vă-agățați,
Iar noi pățim rușine;
Și oare nu-i mai bine
Să aveți voi turma voastră și singure să fiți?
– Nu – zise lor dulăul – voi, oilor, nu știți
Că lupul totdeauna din turmă dijmuiește
Și turma fără capre mai greu o risipește?
Iar unde-s frunte ele, eu încă am un dar:
Păzindu-vă din urmă, nu latru în zadar.
Credința câinelui pe oaie o păzește;
Dar ce va face omul cu-a lui societate
Când ea va fi legată ca turma, din păcate?
Găsi-va câine credincios
Să o asigureze de lup primejdios?.
Căci o societate în veci nu e întreagă,
Cât de un gând și cuget nu sunt cei ce-o încheagă.