Viața e o mare nedreptate
Zice măgarul către măgăriță
Dacă am fi atât de proști
Cum lumea spune
Nu ne-ar lăsa ciobanii tocmai pe noi
Să le conducem turma.
Sensul versurilor
Piesa prezintă o perspectivă ironică asupra modului în care societatea percepe anumite grupuri sau indivizi. Măgarii, considerați proști, își exprimă surprinderea că sunt lăsați să conducă turma, sugerând o critică la adresa celor care subestimează capacitățile altora.