Versuri corectate și adnotate
Agită pomii păsări mariȘi via sângele divin.Până la mine este mult,Până la moarte mai puțin.Din toamnă-n toamnă mă ridic,Și parcă nu mai știu să vin.Până la mine este mult,Până la moarte mai puțin.Aceste vorbe de culesLe simt dorințe, le spun chin,Iubirea mea se împliniAtât de dreaptă în destin.De ce nu sunt, cum ar părea,Nefericită în … Citește mai mult
E trufie-a stihui,Nu mă mai mustrați!Slobozi fiți, aprinși, zglobii,Mie-mi semănați!.Ceas de ceas dac-aș sorbiDin amarnic chin,Ca și voi, modest aș fi,Poate mai din plin.Modestia stă frumosFetelor în pârg.Să le-alegi ar vrea, duios,Nu cu aspru sârg.Înțeleptului, și luiModestia-i stă,Despre ce-i etern și nu-i,Lecții el îmi dă.E trufie-a stihui,Singur cânt, cu drag.Voi, amici, femei zglobii,Treceți al meu … Citește mai mult
Privind în jos, înfumurat eĂst nas cu nările umflate –Tu, unicorn, lipsit de corn de tot,Cu nasul strâmb e laolaltăDe-a pururi trufia-nvoaltă.
Babel-au ba, împărații lucrară-n lumea-ntreagă,Ca neam cu neam, alături, să nu mai se-nțeleagă.Puterea de-mpăcare le-a fost întotdeaunaFățărnicia, cursa, urzeala și minciuna.Ca să-și păstreze sceptrul, momâia lor de paieA-mpins, cinstit, poporul în sânge și-n războaie.Stăpânul cel mai lacom, fiind și cel mai tare,Își întindea cruzimea în larg, cotropitoare,Cu cârdul lui de ciocli și corbi nemaisătui,Peste popoare, … Citește mai mult