tren – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Tren

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se scurge gând pe șine drepte
De-un paralel concomitent,
Pierdute-n halte de-accident
Dintr-un vagon, pe uși, pe trepte.
Coboară-n ritmul sacadat
De reuniri, de despărțiri,
Trecute din sosiri, porniri
Prin gări, în ritm de-accelerat.
E-un foc continuu d-energie
Se încărcând printre duete,
Ce nu se știu.. Doar din tichete
Se combinând.. fie ce-o fi, e!.
Este-un ecran de peisaj
Ce-aleargă-n spate, se rotind..
E-un dor de-a sta într-un colind,
Regretând stop, într-un triaj.
E-un drum deja prestabilit,
E locul de-a cunoaște lume;
Să bei o bere-n ritm de spume..
Să te lași dus de-un „vagon lit”.
E visul în miriapod,
Un ascunziș de-o aventură
Așa-ntr-o doară, doar o tură..
E-o amintire-n timp.. Un pod!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Sinonim de-O Gară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E gara, sinonim cu nostalgie,
de la plecări pe linii paralele
pierdute-ntr-un refren de șine! Melodie
stinsă-n vagon-lit, în negrele cafele!

E gara, sinonim de așteptare,
de unul singur lângă ceasul de peron
cu pumnul umed strâns pe un buchet cu lăcrămioare
și gândul dus, doar tresărind la megafon!

E gara, sinonim de-un rendez-vous
secret de-o viață între două curse,
grăbind intimitatea, dumneata la tu!
Cerșind întârzieri minutelor nescurse!

E gara, sinonim de aventuri
înflăcărate pe-un traseu de două halte,
cu inima-ntre două partituri,
rutina molcomă, sau drogul s-o tresalte!

E gara, un repaos, antonim
doar clipă-ntr-un tumult accelerat al vieții,
ce-așteaptă trenul personal, dar anonim,
neștiind nici câte stații sunt, nici ce direcții!

E lumea parcă sinonim de-o gară,
cu așteptări, sosire și plecare;
cu linii trase drepte și urcat pe scară!
Sau stat la stop! C-așa-i semnalizare!

Doina Boierica - A Plecat Un Tren Aseară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

A plecat un tren aseară
Și cu el iubirea mea
Cui voi spune asta seară
Somn ușor când m-oi culca
A plecat un tren din gară
Și cu el iubirea mea
Cui voi spune asta seară
Somn ușor când m-oi culca.

Refren: Timpul trece foarte-ncet
Și eu mereu te aștept
Te aștept cu mare dor
Puiul meu rătăcitor
Timpul trece, trece încet
Și eu mereu te aștept
Te aștept cu foc și dor
Puiul meu rătăcitor.

Nu mă gândeam niciodată
Că ai să mă poți uita
C-ai să pleci cu altă fată
Și-ai să uiți dragostea mea
Nu m-am gândit niciodată
Că ai să mă poți uita
C-ai să pleci cu alta-n lume
Și-ai să uiți dragostea mea.

Dacă ai să te întorci la mine
Știu că eu am să te iert
Te iubesc și țin la tine
Niciodată n-aș vrea să te pierd
Dacă ai să te întorci la mine
Știu că eu am să te iert
Te iubesc și țin la tine
Niciodată n-aș vrea să te pierd.

Ana Blandiana - Printre Vârfuri de Prun

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Printre vârfuri de prun împletite de viermi,
Peste vii scuturate,
Porumbiști neculese,
O jumătate de lună
Și liniștea spartă de-un tren
Trec maiestuoase, ridicole, ca două
Detronate de mult,
De foarte de mult,
Împărătese
Care mai cred că sub ochiul lor mare
Imperii
Tresar
Și se-nalță palate..
Singurătate țesută din ierburi, și foi, și ciulini,
Sateliți și stele amestecate
În același cer uruitor
Răsturnat peste pământ brutal,
Aripi însemnate roșu-n vârf
Unor îngeri singuri, de metal.
Totuși încă greieri,
Totuși încă frunze,
Focuri mari de crengi rupte și de fân,
Vorbe nerostite,
Păsări mari de pradă
Și pământul aspru și stăpân.

Irina Loghin feat Benone Sinulescu - Pe Drumul Căruțelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

– Pe drumul căruțelor
Văd mama recruților,
Iar în urma tuturor
Fuge mândra mea de zor,
Hai, mamă, de mă petrece
Că plec cu trenul de zece.
– Stai, bădiță cu veston,
Să te duc pân’ la peron,
Să-i spun trenului plângând
Să te-ntoarcă mai curând,
Fiindcă un vecin de-acasă
Mă tot cere de mireasă.
– Mândro, eu te las cu satul,
Cu dragostea și oftatul,
I-auzi trenu-a șuierat,
Toți recruții au plecat
Lăsând fete supărare
Și mame nemângâiate.
Mândro, să-mi trimiți scrisori
Cu lacrimi din ochișori.
– Eu ți le trimit cu rost
Să le ai cu tine-n post,
Pe una îți scriu curat,
Bade, că nu te-am uitat.

Paul Sava - Vaiet

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Vaiet.
Ce lung șuieră trenul în nopțile târzii!
Stau singur în odaie și n-am nicio dorință,
din amintiri se-ncheagă întreaga ta ființă
și iar se duce somnul, fugar în văi pustii.
Presimt ca o durere trist adevărul crud.
Dar tot mai sper, iubito, cândva c-ai să revii,
s-adorm iar lângă tine, și să nu mai aud
ce lung șuieră trenul în nopțile târzii.
August 1958.
Paul Sava-LACRIMI USCATE

Marin Sorescu - Pleacă Trenul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când stai în tren şi pleacă trenul vecin,
De ce ai impresia că ai plecat
Tu?
Primăvara şi toamna
Te tot uiţi pe cer, pierdut în gânduri,
Stoluri de păsări vin,
Stoluri de păsări pleacă,
De ce ai impresia că mergi tu?
Toată viaţa m-am uitat pe fereastră,
Pironit într-un colţ
De autobuz, de tren, de vapor
Hurducat de căruţă
M-am uitat cum fug de mine copacii,
Oameni, oraşe, continente
De ce sunt copleşit de atâtea emoţii,
De ce am impresia
Că am cunoscut lumea?

Daniel Vişan-Dimitriu - Trenul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Gări şi iar gări se perindă pe-o cale
Dusă de-a valma, în ropot de tren,
Peste urcuşuri ori pante domoale,
Des prin pustiuri şi rar prin eden.

Gări cu peroane în tristă-aşteptare,
Scrâşnet de frâne, sincope, final,
Strigăte, larmă, semnal de plecare,
Trenul ce iese din gară, brutal.

Unii îl pierd şi aşteaptă un altul,
Alţii coboară pe câte-un peron,
Mulţi îşi încep prin vreo gară asaltul
Spre un mai plin de speranţă cotlon.

Stâlpii se-aleargă spre gara din urmă
Într-o-mbulzeală mai greu de-nţeles,
Căci printr-o gară ce-a fost nu se scurmă
După ce calea-nainte-ai ales.

Gări şi peroane şi stâlpi ce aleargă,
Vuiet prin urme de paşi, amintiri,
Trenul ce încă mai poate să meargă,
Eu.. aruncând prin fereastră priviri.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol.”Eterna căutare”)

Marin Sorescu - Drumul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Gânditor și cu mâinile la spate
Merg pe calea ferată,
Drumul cel mai drept
Cu putință.
Din spatele meu, cu viteză,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.
Acest tren – martor mi-e Zenon bătrânul –
Nu mă va ajunge niciodată,
Pentru că eu mereu voi avea un avans
Față de lucrurile care nu gândesc.
Sau chiar dacă, brutal,
Va trece peste mine,
Întotdeauna se va găsi un om
Care să meargă în fața lui
Plin de gânduri
Și cu mâinile la spate.
Ca mine acum
În fața monstrului negru
Care se apropie cu o viteză înspăimântătoare,
Și care nu mă va ajunge
Niciodată.

Mariana Edulescu - În Gara de la Focșani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frunzuliță de castani,
În gara de la Focșani
Dintr-un tren am coborât
Și am început să plâng,
Doamne, cum au trecut anii,
Ca acuma se făcea
În gara de la Focșani
M-a lăsat iubirea mea,
Am plâns mult și cu regret,
Inima bătea să-mi sară,
Suferința mea din piept
Mult simțeam c-o să mă doară.
Anii au trecut de-atunci
Și eu drumul mi-am luat
Să-mi găsesc altă iubire
Sau pe cine m-a lăsat,
Dar păcat, n-a fost să fie,
Și ani grei m-au așteptat,
Am colindat drumuri lungi,
Drumuri lungi și sat cu sat,
Anii au zburat de-a rândul,
Liniștea nu mi-am găsit
Și așa umblând cu drumul
Într-o gar-am nimerit.
Coborâi treaptă cu treaptă
Scara trenului venit,
Câtă lume vine, pleacă,
Sufletul mi-e necăjit,
Numai eu parcă-s străină,
Nu cunosc pe nimenea,
Dup-atâția ani de zile
Cine m-ar mai cunoaște?!
Dup-atâția ani de zile
Cine m-ar mai cunoaște,
Numai eu parcă-s străină,
Nu cunosc pe nimenea.
Un bărbat cu tâmple albe
Și cu ochii de castani
Simt că parcă m-ar cunoaște
Dintr-o gară din Focșani,
Am trecut pe lângă el,
Inima simțeam că-mi frige,
Străin el, străină eu,
Doamne, viața cum se duce,
Am zâmbit amar și trist
Și mi-am zis în gândul meu:
Viața-i ca un tren ce vine
Și se duce tot mereu.