– Pe drumul căruțelor
Văd mama recruților,
Iar în urma tuturor
Fuge mândra mea de zor,
Hai, mamă, de mă petrece
Că plec cu trenul de zece.
– Stai, bădiță cu veston,
Să te duc pân’ la peron,
Să-i spun trenului plângând
Să te-ntoarcă mai curând,
Fiindcă un vecin de-acasă
Mă tot cere de mireasă.
– Mândro, eu te las cu satul,
Cu dragostea și oftatul,
I-auzi trenu-a șuierat,
Toți recruții au plecat
Lăsând fete supărare
Și mame nemângâiate.
Mândro, să-mi trimiți scrisori
Cu lacrimi din ochișori.
– Eu ți le trimit cu rost
Să le ai cu tine-n post,
Pe una îți scriu curat,
Bade, că nu te-am uitat.
Sensul versurilor
Cântecul descrie despărțirea unui tânăr recrut de mama și de iubita sa, în timp ce pleacă cu trenul la armată. Versurile exprimă tristețe și dor, dar și promisiunea iubitei de a-i scrie și de a-l aștepta.