trecut si prezent – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Fărâmă de Genii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am vizitat din maluri
într-o zi cu Eminescu
şi n-am văzut catarg;
era o mare fără valuri
ca-ntr-un tablou de Grigorescu
pe-un coviltir purtat în larg.

M-am tot trudit într-un suit
şi n-am ajuns în veci Brâncuşi,
nici de stupid n-am fost în stare
-şi-am încercat la infinit
încornorând pretinşi sus-puşi-
un Ionesco.. în absurd, valoare.

La câte steaguri numărate
am fost parol cu Nenea Iancu
şi nu s-alege ţara din prostie,
pierdută de la Iorga, fără date,
căci nu istorie e şcoala, poate bancu
c-un Bulă.. ce-a mai fost şi-o să mai fie.

Sunt misticul de la Castelul lui Haşdeu
şi visez Iulii -îngeri sclipitori-
închise-ntr-o Doftană simbol,
repetând povestea tot mereu
de juni şi june încă flori..
fantomele ce-mi bântuie salonul gol.

Mă diluez în picuri
de-o infinitate mici,
să fiu alături celor ce-i ador;
rapsodul lui Enescu.. cufundat în rituri
mă resuscitez de-aici,
în treacăt cu trecutul lor, fărâmă de folclor..
14. 03. 2011

Samurai - E Altfel Azi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

24 de ani, e altfel azi,
Îmi amintesc vedeam viitoru’ din trecut cu raze laser, man,
Îmi foloseam imaginația, azi e mult prea simplu,
Nu-ți mai dai sufletu’ la diavol, dai pe Facebook timpu’,
Mă simți când intru, ca pe beat mă găsești tot timpu’,
Și nu pun suduri la ce simt, să nu sufar singur,
Am prins ritmu’ de când mă încălțam cu fesul,
În celălalt picior o gheață ca să fac să meargă mersul, ca,
Avem destul de parcurs până să înțeleg sensul,
La fel și tu, la fel și eu, la fel au făcut restu’,
Mă simt altfel, fiecare își poartă crucea,
Tot ce e mai sfânt în mine, cred că am adunat printr-un geam,
Am ambele încheieturi de mine tatuate,
Ca să port rușinea și mizeria ce am lăsat-o în spate,
Nu dau citate, plus că rare ori mă-nchin,
Chiar dacă ambii mei părinți m-au crescut și m-au educat creștin,
Eu fac ce simt, dar ascult și de conștiință,
Că dacă nu aveam nici minte, aveam o singură dorință,
Și ce referință că, fără discernământ,
La ce lichele am în jur, fii sigur că aș fi fost pământ,
Deci, stau și ascult inima ielelor cum bate,
Că a mea am prefăcut-o în piatră, nu mai pot să dau în spate,
N-am 7 capete, da am vreo 4 fețe,
La fel de urâte toate și-s tot timpu’ îmbrăcat în zdrențe,
Am 13 motive să las în urmă tot,
Inclusiv monstru care l-ați creat, legenda vie în HIP-HOP!
Când scriu dau tot, de parcă e ultima mea piesă,
Și să am șanse mai bune, la sfârșit dau la pix cu sete,
Îi doare-n p***a că te ascultau pe casete,
E 2013 vere, toți copii sunt vedete,
În loc să reflecte câte condiții perfecte,
Le-au oferit ma-sa, ta-su, ei fumează condimente, și,
Nu zic de green, deși și ăla ar fi o crimă,
Am văzut puști de 7 ani, ce pentru un fum ar fi mușcat din tine,
Mă uit la mine și văd un copil bătrân,
Care de multe ori se simte ca și cum e la sfârșit de drum,
24 de ani, e altfel azi,
Îmi amintesc vedeam viitoru’ din trecut cu raze laser, man,
Îmi foloseam imaginația, azi e mult prea simplu,
Nu-ți mai dai sufletu’ la diavol, dai pe Facebook timpu’,
24 de ani, e altfel azi,
Îmi amintesc vedeam viitoru’ din trecut cu raze laser, man,
Îmi foloseam imaginația, azi e mult prea simplu,
Nu-ți mai dai sufletu’ la diavol, dai pe Facebook timpu’,
24 de ani, e altfel azi,
Îmi amintesc vedeam viitoru’ din trecut cu raze laser, man,
Îmi foloseam imaginația, azi e mult prea simplu,
Nu-ți mai dai sufletu’ la diavol, dai pe Facebook timpu’,
24 de ani, e altfel azi,
Îmi amintesc vedeam viitoru’ din trecut cu raze laser, man,
Îmi foloseam imaginația, azi e mult prea simplu,
Nu-ți mai dai sufletu’ la diavol, dai pe Facebook timpu’.

Mchh feat Rama - Trecut și Prezent

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

McHh:
Prietenii sunt falși, ca și hainele din piață
Te văd pe bani, pe bârfe, fără să-ți dea chitanță
Bag versuri zi de zi de seara până dimineața
Toți își bat joc de mine, ia zi cum să am speranță
Și nori se adună și rapid se schimbă starea vremii
Sunt un pichinez străin înconjurat de toți hingherii
Îmi scot colți la iveală, lipsit de orice putere
Acum golani din cartier sparg semințe pe manele
Băiețași ce furau odată, au calculatoare
Prietenii nu mai există acum e vorba de parale
Afemeiați cu plete, modă, toți vor să fie-n top
De la bișniț și cartiere s-a ajuns la Microsoft
De la barbut și șmecherii s-a ajuns la chat-uială
Băieții nu poartă genți, merg cu posetele la școală
De la Dr. Dre, 2Pac s-a ajuns aici, e trist
Dacă asta-i lumea voastră, eu prefer să nu exist.
Rama:
O generație frumoasă s-a destrămat de mult
Nu mai e ce-a fost odată, acum toți se rup în club
Toți s-au șmecherit, au uitat de unde au plecat
Lumea asta o numesc o lume de kkt, văd
Cum și-au luat grade, nu mai ard pe gangstara
House-ul să vă rupă capul, dar tot trăiți degeaba
Băgați pastile și vă rupeți toate oasele
Nu știți altceva decât să vă spargeți mințile
Mă doare când știu că totul s-a sfârșit
Prietenii toți din trecut și ei s-au liniștit
Singura persoană am rămas cu gândul că
O să fie vreme bună, o să avem o altă viață
Banii sunt în față, nu ai cum să îi dobori
Trăim în altă viață, o să repet de multe ori
Mchh a dat-o bine așa că pot și eu să zic
Dacă asta-i lumea voastră, eu prefer să nu exist

Jhivago feat Hades - Multe Au Fost

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Multe au fost, multe s-au dus
Multe-au mai ramas de spus, si-o sa le spun
Nu trece-o zi fara sa am pretentia sa fiu mai bun
Incerc sa nu-mi doresc sa ma razbun.
(Hades:)
Sunt ceea ce nu-mi doresc sa fiu, stiu ceea ce nu-mi doresc sa stiu
Stiu ca si maine va fi greu, si maine ma voi place in zeu
Care ma-ntelege gresit
Sunt un inceput si un sfarsit, sunt un drum gresit
Un sant, un sfarsit de lant, care duce spre abis
Sunt un cosmar, nicidecum un vis
Sunt o flacara ce cauta uscaciuni, sunt un corb ce cauta mortaciuni
O tigara ce cauta un fumator, un avion care n-a parcurs inca primul zbor
Asta ma reprezinta, asta sunt
Un muritor pe pamant, asta sunt, un MC ce e bazat pe cuvant, asta sunt
Un om ce se tine de cuvant, pentru care o promisiune nu e-o vorba-n vant
Asta sunt, un infrant care
Nu mai crede-n nici o schimbare, si nici o minune
Uita-te la mine si spune ca sunt un simplu om pe pamant
Caci asta sunt cu adevarat
Nicidecum un pion ce da mat, nu am gasit iesirea ca nu exista
Vrei sa scapi? Cauta-ti o alta pista spre iesirea din viata cu viata
Sunt inca un om ce-nvata sa spuna lucrurilor pe fata
Asta sunt!.
Multe au fost, multe s-au dus
Multe-au mai ramas de spus, si-o sa le spun
Nu trece-o zi fara sa am pretentia sa fiu mai bun
Incerc sa nu-mi doresc sa ma razbun.
(Jhivago:)
Cand stau sub cer ma simt in largul meu
Si-ncerc de dragul meu sa ma fac sa uit ca voi trece pragul si eu
Si sunt cu capul in nori, putin ametit
De frigul care mi-a amortit picioarele de pe pamant
Lasate-acolo, ca sa nu uiti vreodata cine sunt
Caci multe au fost, multe s-au dus
Multe-au mai ramas de spus, si-o sa le spun
Nu trece-o zi fara sa am pretentia sa fiu mai bun
Incerc sa nu-mi doresc sa ma razbun
Pentru toate lucrurile care mi-au intunecat privirea
Cand am incetat sa fiu copil, mi-am pierdut nemurirea
Oricum, candva voi fi doar o coroana de flori
Semn ca cineva m-a pretuit
Si va zambi in fata unui nume scris pe-o piatra
Amintindu-si cat de mult m-am daruit
Si-atunci vor fi doar amintiri dragi
Momentele in care fumul ne-a invaluit
Sunt genul de om caruia ii place sa creada
Ca n-a pierdut nimic
Sau a pierdut doar lucruri care nu i-au trebuit.
Multe au fost, multe s-au dus
Multe-au mai ramas de spus, si-o sa le spun
Nu trece-o zi fara sa am pretentia sa fiu mai bun
Incerc sa nu-mi doresc sa ma razbun.

Rappa & Mugurel Grasu feat Gheorghe Gheorghiu - Fostul Eu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Refren: (Gheorghe Gheorghiu)
Și eu am fost golan odată
Și încă mai sunt, că mai am zile,
Golaniada e o artă
A celor ce ies din mulțime.
Și eu am fost golan odată
Și încă mai sunt, că mai am zile,
Golaniada nu e moartă,
Căci tu ești fostul eu, copile.

Strofa I: (Rappa)
Copile, lasă-mi vocea ascultată, e sorocul său,
Că ți-aș putea fi tată, dacă nu-ți sunt, ăsta-i norocul tău,
Nu sunt pe soclu erou, cioclu-mi este stilou’,
Tempestă peste povestea vechiului cel nou.
Eu, cel de ieri, tu, cel de azi, altul, cel de mâine,
În urma tuturor palatele rămân ruine,
Urmăm cu spor păcatele fără rușine, iar pentru arginți
Urmărim ca Jean Constantin „să nu fim urmăriți”.
Nu suntem chiar atât de diferiți precum crezi,
Chiar dacă epatezi, te erijezi în semizeu,
Ce faci tu azi făceam și eu, înainte să te naști,
Totuși, după cum vezi, nu te consider prostul meu, ci fostul eu.
Domnișoara care te ține de mână, cândva
Va pleca altundeva cu altcineva,
Dacă acum e moartă după tine, o să trăiască după ce pleacă,
În prezent îi plac golanii, în viitor n-o să-i mai placă.
Tu, copile, nu ești grozav dacă încerci pastile,
Bagi ciuperci, tragi iarbă, kile, pui timbre pe papile,
Sincer, mă faci să-mi fie dor de zilele în care
Ciupercile erau pentru mâncare și timbrele pentru clasor.
Dă-ne mintea de după, nu viața de apoi, Tată,
Că-n timp, pietrele prețioase devin pietre de moară,
Noi ne maturizăm târziu sau niciodată,
Când ești tânăr ai aripi, dar tinerețea zboară!

Strofa a II-a: (Mugurel Grasu)
Prietenii vin și pleacă, așa e lumea făcută,
Nu este lapte și miere, seamănă mai mult c-o luptă,
Seamănă cu un război, seamănă cu un ospiciu,
Ai grijă să nu te îneci scufundat în vreun viciu.
Timpul e ca o himeră dacă nu-l pui să lucreze,
Mulți sunt aia care-au vrut, dar au ajuns să eșueze,
Au ajuns să abereze, au ajuns să delireze,
Viața chiar este mai mult decât țoale, decât freze.
Societatea programează oamenii să se rateze,
Îți confiscă sufletul și ți-l pune-n paranteze,
Cum ești tu am fost și eu și o să fii și tu ca mine,
Idealuri și ambiții printre lupte și suspine.
Și nu-i nimeni să te aline, toți ar vrea să te combine,
Să te bage-n față, frate, și-apoi să tragă pe tine,
Însă anii tăi vor trece, cum au trecut și la mine,
Fă cumva ca să conteze ce rămâne după tine.
Fă cumva să nu ratezi, fă cumva să nu dai greș,
Și să nu uiți niciodată că ești om, tu nu ești preș,
Și să nu crezi că ești fraier dacă-i spui că o iubești,
O femeie adevărată tre’ să știi s-o prețuiești.
Pe unii îi bate garda, pe alții îi bate harta
Și ca-ntr-o telenovelă la final câștigă soarta
Care lasă semne ca de graffiti pe perete,
Ia vezi tu cum faci, cumetre, să n-ajungi să ai regrete.

Rapha Saec & C. O. D - Imbold

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ra’:
Vin cu un ochi de corb pe cap, mă plimb orb,
Prin lese lungi ca lancea ce mi-o scutur periodic.
Ia-mi rap-ul ca pe un ordin,
Ori din prea multă fală o să-nchizi un ochi ca Odin!.
Ți-e dor de stilul meu haotic, hai mai las-o moale cu gargara
Sau te fac să mănânci din palmă ca Deidara.
Zero barat te bate-n aparat,
Io țin neapărat să-mi deschid umbrela când vă bateți cu c***t.
Vrei să faci ceva? Fă-l pozitiv!
Vrea să fiu mai bun, da’ n-am cu cine, efectiv.
Rap-ul mai nou a prins un efect nociv,
E tehno-circ și-s prea puțini care transmit;
Pentru cei ce-o fac n-am decât respect,
Probabil nu-i mutual, da’ p**a mea, măcar io-ncerc.
În cercu’ în care regulile se respectă ca locu’ de parcare
N-o să mișc nimic, doar o s-acumulez frustrare,
Da din cap în continuare gen sfârșit de episod, dammit!.
Mă rog, n-am probleme, nu mă rog când am probleme,
Mă întorc în trecut ca Cable,
Dau etichete în mall și doar așa mă prinzi c-un label.
Rap-ul-i ca un pumn în perete:
când le dai, le dai concrete, de le dai contur cu crete.
Am încercat să dau timpul înapoi;
L-am dat peste cap.
C.o.D:
Mi-e clar, dispar selenar sau abisal
La un pahar de amar configurat parțial,
Bântui subliminal,
Forțez palpitații motrice, stări nevrotice,
Până-n căi melancolice, amice,
Simte-mi furia și mania pe deplin,
Ca mania de a lua mult sau puțin câte puțin,
Nu m-abțin, Doamne, tre’ să intervin:
Crucea-i arma morții și tu-mi ceri să mă-nchin?.
Revin cu paranormal în normal deja plecat,
De neînduplecat mi-e scopul, da’ s-a terminat.
Ce moment oportun, vreau liniște în taifun,
Tai fum ca Smoker, sigur mă crezi nebun!.
Cu suflet gazos mă scald într-o mare de foc
Fă-mi loc, sau pe loc te las fără noroc
Ca-n orice joc, viața asta-ți fură ce alegi
Și alergi până treci de legi dar nu există regi.
Fac tam-tam ca-n Tartar, prea multă inspirație
Grație grațiilor din mental ce duc la levitație
Uitând de gravitație treci în vid cu invitație
Lasă rugăciunea; minunea naște aberație.
Sunt dispus la impuls, condus în ascuns, cam pus
Și spus de-ajuns cu surplus de neajuns
Rămân ascuns permanent, scârbit și indiferent de dor,
Că-s dator față de sufletul din amanet..
Mult argint în Nazaret.
Ra’:
Linistea mea-i cu spasme:
Când o am, o am, când n-o am, mă f*t în basme
Vrei adevăr? Ia-l din cap până-n călcâi copile,
Doar că adevărul bate-n călcâiul lui Ahile.
Cine-s io să zic din-astea? Nu prea le mai zice nimeni,
Ca pe glumele cu Garcea, so I gotcha!
Plănuiam să scot album, da’ nu știu,
Nu cre’ că-s destul de bun.
O rată-n Buenos Aires,
P-aici indiferent cât dai, niciodată n-ai rest
Înțelegi unde bat, cerebral, n-am celebrat vreodată
Pe dinăuntru-s despicat, des picat, des c***t,
Și-ncerc să trec prin asta, p**a mea, n-am ce să-i fac.
Io mă bag decât să țin de cifre,
Nu știu ce-nțelegi prin liber,
Flow-u’ meu schimbă culorile ca Blaga
Nu tind spre zgârie-nori, mă rezum să zgârii falca.
C.o.D:
Cu trei lame mari ca Wolverine,
Îți spun acum din ce-ncerc eu să-mi revin:
Viața mea e un mesaj, în sticlă de Noroc,
Deci am loc, pun mâna pe pix și-ngrop
Orice pierdere de vreme.
Afară-i urât, mă simt de parcă înot cu ancora de gât,
Și-atât!.
Restul e cancan, resturi tam-tam,
Știam că liniștea urbană e a naturii coroană.
Și pesemne, trecerea din tăcere piere,
Cad stele-n castele, de migrene revedere.
Delirăm intuitiv, permisiv, la superlativ,
Pe drumul ocolit, de timpul primitiv.
Alt Ctrl n-am găsit, deci rămân la F4,
Pe scara cu grade bancare ca ANAF-ul.
Asta da stabilitate!
Din păcate, din fapte reiese că mereu am avut dreptate;
Dar nu mi s-a dat dreptate, cauză pierdută,
Singura calitate defectă o privești prin lupă.
O mie și una de zile dictate de bârfitoare,
O mie și una de migrene în pas de defilare,
O mie și una de sticle înainte de plecare,
O mie și una de nopți trăite în deplasare.
Mă definesc orbește amintiri fără sens,
Văzute din spate, când priveam invers.
Toarnă doamnă! Cusăturile mă fac rigid,
Bate gândul după ele; mă duc să-i deschid.
Ra’:
Nu te așteptai la asta?
Nici eu nu m-așteptam să-mi bag p**a și s-o iau razna,
Plătește gazda, nu plătește gazda,
Înapoi în așpa, și-napoi în ajda.
Zgomot ca cicada,
Mai vorbim și altă dată,
Că mă-ntind mai mult ca banda.
Ra’& C.o.D:
Am încercat să dau timpul înapoi,
L-am dat peste cap;
Eu mă pricep să stric,
Nu să repar ceva stricat!.
Am dat cu timpul înainte,
Dacă n-aveam ce să-i fac;
Eu mă pricep să vreau mai mult din tot ce m-a stricat.
Bis.
<how you’re saying, when I was a purist, and I was like
‘Yo, this music ain’t for you, it’s not for you, it’s only for us’;
It’s like, y’know what? Nah, f**k that!
This music is able to communicate to people who understand struggle.
And so anybody, *anybody*, that can understand that,
I want them to feel, to hear that s**t. >>

Peter Huchel - În Patrie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vreme cu coasa ruginită,
Cam târziu ai pornit
În sus, pe poteca bătută de mine cândva,
Cenuşiu în ceata fugarilor.
Peste noi – cerul ca o apă subţire.
O piatră albă s-a înecat.
Era luna? Sau ochiul pustiului?.
În tufele de pe morminte se jelea înserarea.
Îşi înfăşura gluga
Ţesută grosolan din iarbă şi ceaţă,
Pe coifuri şi oase,
Zorile cu crustă de gheaţă
Azvârleau cioburi sclipitoare în păpuriş.
Tăcut, pescarul împingea
Barca pe râu, trecându-ne dincolo.
Se tânguia vocea-ngheţată a apei
Pe care atâţia morţi au plutit în jos.
Dar pe ea, cine-a îngropat-o-n lutu-ngheţat,
În cenuşă şi mâl,
Bătrâna urmă de picior a necazului?
În aria războiului strălucesc ogoare.
Peste tot viaţa s-a trezit,
Omul a siluit pustia pietroasă
Ocrotind cu gard viu apărător de vânt
Spicul, ţărâna afânată.
Şi grâne caută cu sugătorul rădăcini
Pământul greu, semănătorile-mping în sus,
Stăpâne pe locul unde era zmârcul stătut.
Pufos, ciulinul alb vesteşte vara.
Femeile nălbesc cânepa.
Şi pe lângă podul aruncat în aer,
Pe coastă în sus,
Câinele mână oile spre saivanul încăpător.
Frumoasă e patria,
Când peste discul de aramă verde
Al iazului ţipă cocorul
Şi aurul se-ngrămădeşte
Pe bolta albastră de octombrie;
Când grâne şi lapte dorm în cămări,
Fierăria funinginită a lumii
Începe să-şi aţâţe focul.
Din nicovala nopţii,
Căzând pe umbre de lilieci,
Ţâşnesc scânteile.
Oare nu-ntotdeauna noaptea,
Noaptea bântuită de tunete,
A făurit fierul
Incandescent al zorilor?.
Încă întârzie pe cărare
Doi plopi
Înălţându-se spre lumină
Ca antene ale pământului.
Ei simt adierea păpurişului
Şi răsuflarea aspră a bărbatului
Care, jos, pe coastă, întoarce plugul,
Răstoarnă brazda.
Şi inima mea ară,
Aruncându-şi sămânţa-n cuvânt.

Friedrich Holderlin - Odinioară și Acum

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Eram tânăr, dimineața era bucuroasă, / seara plângeam. Acum că sunt bătrân, / zilele vieții ... →

Ion Miloș - Nu Există Viitor în Dragoste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu există viitor în dragoste
Există doar trecut și prezent
Îndrăgostiții stau pe loc
Și trăiesc fericirea.
Acum ori niciodată.
Istoria dragostei
E drama luptei contra timpului
Existența închisă
Între doi dușmani ireductibili
Cunoașterea și veșnicia.
Ion Miloș – Iubirea și alte iubiri – Institutul european

Nimeni Altu' feat Nvmnd - Alte Vremuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

La început pare o lume mare
Și orice vis e la și mai mare depărtare
De fapt sunt câțiva pași de făcut
Și câteva încercări de trecut.
Până să știu asta a durat mai mult
C-a trebuit să trec prin tot ca s-ajung
Să-nțeleg că oricum anii trec
Și trăiesc un moment și atunci când aștept.
Scriu – zici că pictez Rebreanu, Rembrandt,
Noi când eram copii n-aveam nici skatepark,
Da’ tot cartierul era un parc de distracții
Și nu simțeam că trece timpul ca mulți alții.
Noi auzeam un strigăt des venind de la fereastră
Și ziceam: „Mai stau afară!” când ziceau „Mai vii p-acasă?”
„Nu vreau, nu mi-e foame, mă duc la fotbal iar”
Și dintr-un tren ne-am trezit într-un bar.
Sunt alte vremuri, alte feluri, sunt alte seri
Alte surprize, alte distracții și alte tâmpenii.
Sunt alte locuri, da’ cumva e la fel tot
Am învățat că nu există „nu pot”.
Sunt alte vremuri, alte feluri, sunt alte seri
Alte surprize, alte distracții și alte tâmpenii.
Sunt alte locuri, da’ cumva e la fel tot
Am învățat că nu există „nu pot”.
Am înțeles că n-o să pot să mă opresc
Din tot ceea ce mă face să trăiesc, cât mai respir
Știam că nu mai vreau să pierd, dacă tot plec
Știam că șansa nu vine dac-o aștept.
Am văzut unde duc multe, uneori m-am oprit,
Uneori m-am grăbit, uneori rătăcit,
Uneori necăjit, uneori fericit,
Uneori obosit, uneori mulțumit.
A trebuit să-nvăț să joc rănit, să pierd zâmbind,
Să-mi amintesc ce mi-am dorit, să văd ce s-a împlinit
Și să rescriu lista de priorități
Să nu dau cu picioru-n bălți, ca alte dăți
Din ’90 până-n 2020 în efect
Sunt doar câteva decenii, le-am văzut cum trec
Cândva păreau o veșnicie, nu eram atent,
Acum sunt conștient că m-am trezit în prezent.
Sunt alte vremuri, alte feluri, sunt alte seri
Alte surprize, alte distracții și alte tâmpenii.
Sunt alte locuri, da’ cumva e la fel tot
Am învățat că nu există „nu pot”.
Sunt alte vremuri, alte feluri, sunt alte seri
Alte surprize, alte distracții și alte tâmpenii.
Sunt alte locuri, da’ cumva e la fel tot
Am învățat că nu există „nu pot”.
Sunt alte vremuri, alte feluri, sunt alte seri
Alte surprize, alte distracții și alte tâmpenii.
Sunt alte locuri, da’ cumva e la fel tot
Am învățat că nu există „nu pot”.
Sunt alte vremuri, alte feluri, sunt alte seri
Alte surprize, alte distracții și alte tâmpenii.
Sunt alte locuri, da’ cumva e la fel tot
Am învățat că nu există „nu pot”.