trasura – Versuri.pro

Jorge Luis Borges - Trăsura Generalului Quiroga Înaintează Spre Moarte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În surpătura arsă uscatu-s-au scaieții,
se zgribulește luna-n răcoarea dimineții,
e câmpul rupt de foame, sărac ca un păing.
Trăsura se hurducă pe drumul cel șoldiu,
o veche hardughie-i, un necuprins sicriu.
Acoperindu-și fața, năimiții ucigași
și-ascund cu grijă frica, își fac cu greu curaj.
Un negru călătorește pe lângă surugiu.
Să te-ntâlnești cu moartea – ce gând zurbagiu! –
mergând într-o trăsură. Viteazul general
decapitați avut-a-n alaiul funerar.
Meșteșugită cursa întinsu-i-au vrăjmașii.
Se-ațin la umbră-n codru la pândă ucigașii.
Încrezător, își spune: „Eu nu mă tem de plumb
înfipt adânc în pampa ca ascuțit pociumb.
Eu, ce ieșit-am teafăr din mii de-ncăierări
și spaima semănat-am în inimi de lăncieri,
n-am hoit să putrezească în reci pustietăți.
Ca orice om al pampei, în piept am șapte vieți.”.
Peste Barranca Yaco iar zorii s-au ivit,
și ne-nfricate spade turbat l-au despicat.
Un ucigaș în clipa-i din urmă-a pomenit
pe Juan Manuel de Rosas, dușman neîmpăcat.
Defunct ori viu, revine pe sângeroasa cale,
spre-a se-nturna degrabă la iadul hărăzit.
Orbește cum ascultă de ordinele sale
îi vede pe-osândiții cu suflet chinuit.

Rainer Maria Rilke - Sosirea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Era-n întoarcerea trăsurii-acest
avânt? Sau în priviri ce pentru sine
figuri baroce luau, de îngeri, pline
în câmp de amintire, și c-un gest.
Le-opreau și-apoi la clopote-azurii
iar le lăsau, când parcul cu castel
în juru-acestei lungi călătorii
nu se-mbulzise și pe care el.
O-nvălui și-o sili deodată:
căci poartă-acum, de parcă o chemase,
sili fațada să se schimbe doar.
Și-apoi stătu. Și portiera-ndată
luci; din mers pătrunse un ogar
și de pe trepte după sine-o trase.

Rainer Maria Rilke - Răpirea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Copilă, de slujnice-adesea fugise
să vadă cum noaptea și vântul, mai clar,
(căci altfel din casă apar)
izbucnesc afară deschise;
dar nici o furtună n-a rupt
noptaticul parc uriaș în bucăți,
cum al ei cuget îl rupse abrupt.
când el de pe scara de mătase deoparte
a luat-o, ducând-o departe, departe….
până ce totul trăsură era.
Și neagra trăsură-i simți că miroase,
în urmă stârnind urmărirea
și primejdia grea.
Și-un rece-i păru că trăsura-mbrăcase,
și neguri și friguri erau și în ea.
Pe față ea mantia-și trase
și părul și-ntinse ușor sub veșmânt
și vorbe-auzi, de strain și cețoase:
Cutineeusunt.

Emily Dickinson - Un Trântor C-O Trăsură Lucioasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un trântor c-o trăsură
În roză a intrat –
Minutele trecură –
Trăsura n-a plecat –
Simţind roza îndemnul
Tăcută l-a primit,
Şi n-a ascuns polenul
Când el s-a lăcomit –
Apoi, când a fost cazul,
Grăbit el a zburat –
Ea şi-a pierdut extazul,
Şi-atunci s-a ruşinat.

Eugenio Montale - O Vizită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Aproape din zbor am prins o trăsură
plecând din hotelul Dragoni.
A fost nevoie de nu puțină vreme ca să ajung la intrare
unde ea m-aștepta. Înăuntru erau rude
și invitați. Doamnele-n rochii lungi,
bărbații-n negru sau cenușiu,
doar eu în gri. Erau doi amirali
onomimi, prefectul, doi ex-miniștri
foarte vorbăreți. Am vorbit despre toate,
cu preferință despre războaie de dus sau câștigat.
Eu și ea aproape muți.
Fu servit ceaiul cu cornuri
din Cerasomma. Și noi tot mai puțin vorbăreți.
După care am întâmpinat că e vremea ca eu
„să nu mai deranjez” și n-am avut obiecții.
Îngăduie-mi
să te conduc, spuse ea ieșind din mutism.
Dar era pentru puțin timp, cu poarta alături.
Pe pietriș pasul său părea mai ușor.
Nu întârzie o trăsură.
Hasta la vista, am spus
făcându-mi curaj. Răspunsul ei se topi
într-un plesnet de bici.

Ion Heliade-Rădulescu - Şarada

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Capu-mi e o trăsură din cele de folos,
Mijlocu-mi priimindu-l nu vei umbla pe jos,
Iar coada-mi, o ştii bine, e grozăvia mării,
Şi tot eu pentru tine sunt timpul desfătării.

Ion Caraion - Diagrama

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Prin inimile voastre trec domnii cu trăsura –
Sub vânata cangrenă ca sângele sau drupa.
Da, mâinile acestea-mbâcsite ți-au dat cupa
Murdară, să-i bei sucul amar de praf, ca zgura.
Aici, în palma tristă pe care-o văd cu lupa
Veneau atunci artere, acum numai gura –
Un termometru umed a lins temperatura
Și-a mai plouat aseară pe străzi la Guadelupa.
Copacii pe trotuare mergeau de-o săptămână
(Mucegăise cerul la geamul 20)
Da, ploile pe streșini absurde-au fost și reci.
Afișele din palmă..
Cu muribunzi de mână
Am auzit cum pleacă tramvaiele-n sincopă.
(Purtai atunci febră și mâini de antilopă..

Adrian Păunescu - Iluzia Unei Insule

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Diseară-i plecarea în insula mea,
trăsura de nuc te așteaptă la scară,
Ia-ți haine mai groase și nu-ntârzia,
căci câini-polițiști s-ar putea să apară.
Nu-ți face probleme, birjarul e mort
și caii sunt morți și trăsura e moartă,
fugim fără martori în nu știu ce port,
în insula mea la cinci capete spartă.
Acolo, vom crește copii monstruoși,
lachei de metal și de mîzgă vor râde,
cu vești ne-or țicsi de la moși și strămoși,
tic-tac telegraful, cadavrelor ude.
Vom trage trei filme color, de deochi,
și le vom trimite în lume de-a rândul,
ca-n sticle băgându-le în câte un ochi,
al patrulea ochi pentru casă păstrându-l.
Și ziua întreagă, noi goi, fără tiv,
pe sănii de foc vom zbura într-o vale,
iar eu, gospodarul, voiesc să cultiv
grâu dulce și leneș, pe coapsele tale.
Te-aștept deocamdată. E mijlocul verii,
e mijlocul iernii, ciudată poveste;
iar când vei urca e-n zadar să te sperii,
trăsura ca moartea părându-ți că este.
E numai iluzie, dincolo-s eu,
te-aștept cu faclii, patru mii șase sute,
zadarnic te sperii că ninge mereu,
că străjile drumului fumegă mute.
Hai vino și urcă și spune ceva,
birjarul e mort, are sânge de cârjă,
te-aștept fără martori în insula mea,
port haine de nuc, sunt aproape o birjă.
Iar dacă nu-mi vezi fața ce mi-am găsit-o,
să știi că, în insula mea, totuși sunt,
eu, movila celui mai proaspăt mormânt,
întinde piciorul și calcă, iubito!.
Și asta e totul. Plecarea-i diseară,
Fantoma trăsurii așteaptă la scară.

Adrian Păunescu - Trăsura

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Din patru direcţii şi chiar din mai multe,
Un foşnet şi-un zgomot de paşi:
Trăsura cu domnul Mihai Eminescu
Se-aude venind către Iaşi.
Dar, Doamne al nostru, ce vii de departe,
Ce palid la faţă mai eşti!
Şi ce mai e, Doamne, prin cer şi prin stele?
Şi ce e pe la Bucureşti?.
Sau vii dinspre casa natală, poete?
Sau vii dinspre morţi către vii?
Şi spune-ne dacă sunt numai iluzii
Si spune-ne dacă-ntârzii.
Se-aude pe piatră un ritm de copită
Ce plânge ciudat în urmaşi:
Trăsura cu domnul Mihai Eminescu
Se-aude venind către Iaşi.
Dar nu mai ajunge, vai, nu mai ajunge
Şi unii se nasc, alţii mor,
Pe semnul acesta, dau vaiere plopii
Şi teiul mai plânge de dor.
Şi teamă, mi-e teamă, că totul aşa e,
La limita fizicii reci,
Trăsura cu domnul Mihai Eminescu
Venind, nu ajunge în veci.
Ea vine mereu, se-aude că vine,
E-atât de aproape acum
Dar n-are deloc consistenţă trăsura
Şi caii sunt parcă de fum.
Oricum, cât va fi pe pământ România,
O dată cu ultimii paşi,
Trăsura cu domnul Mihai Eminescu
Veni-va mereu către Iaşi.
Fiţi gata să-i faceţi primirea înaltă,
Chiar dacă simţiţi tristul gând,
Că veşnic veni-va trăsura aceasta
Şi nu va ajunge nicicând.

Vali Sterian - Iluzia Unei Insule

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Diseară-i plecarea în insula mea
Trăsura de nuc te așteaptă la scară
Ia-ți haine mai groase și nu-ntârzia
Căci câinii polițiști s-ar putea să apară
Nu-ți face probleme, birjarul e mort
Și caii-s morți și trăsura e moartă
Fugim fără martori într-un nu știu ce port
În insula mea la cinci capete sparte
Nu-ți face probleme, birjarul e mort
Și caii-s morți și trăsura e moartă
Acolo vom crește copii monstruoși
Lachei de metal și de mîzgă vor râde
Povești ne-or ticsi de la moși și strămoși
Tic-tac telegraful, cadavrele ude
Vom trage trei filme color, de deochi,
și le vom trimite în lume de-a rîndul,
ca-n sticle bagîndu-le în cîte un ochi,
Al patrulea ochi pentru casă păstrîndu-l.
Nu-ți face probleme – e mijlocul verii
E mijlocul iernii, ciudată poveste
Iar când vei urca e-n zadar să te sperii
Trăsura ca moartă părându-ți că este..
E numai iluzie, dincolo-s eu
Te-aștept cu faclii 4600
Zadarnic te sperii că ninge mereu
Că străjile drumului fumeagă mute
E numai iluzie, dincolo-s eu
Te-aștept cu faclii 4600
Hai vino și urcă și spune ceva
Birjarul e mort, are sânge de cârjă
Te-aștept fără martori în insula mea
Port haine de nuc, sunt aproape o birjă
Și dacă nu-mi vezi fața ce mi-am găsit-o
Să știi că în insula mea totuși sunt
Movila celui mai proaspăt mormânt
Întinde piciorul și calcă-l, iubito
Și asta e totul pe care diseară
Fantoma trăsurii așteaptă la scară.