Nicolae Nicolau - Pan
Aș asculta uitată – o cantilenă veche / Să-mi urce, sub crepuscul, prin bronz, ciudate … →
Aș asculta uitată – o cantilenă veche / Să-mi urce, sub crepuscul, prin bronz, ciudate … →
Tonul. / Osul e o bucurie numai atunci când este os al frunții, / când … →
Salvați-mă, – trupul meu se topește / Atingând un ideal, / cum fulgul de zăpadă … →
Până să te întâlnesc, / Nu știam ce înseamnă să iubesc, da da, da da, … →
O pasăre foarte-aproape de mine / – un fel de rudă – / mi-a indicat … →
Ți-a însemnat natura prin trăsnet unde stai, / Zdrelindu-ți-o, cu flăcări primejdioase, casa. / E … →
Sus pe Argeș în sus / Este-o casă-naltă / Acolo cu tine cal / Aș … →
Cu toate că i-am spus că nu vreau / Mi-a dat noaptea-n somn să beau … →
Am o prietenă care-mi spune des / Tu n-ai suflet și mai ales / Cred … →
Era o draperie dintr-o stofă creață / Încleștată de întuneric și gheață, / Cu țurțuri … →