transfigurare – Versuri.pro

Stephan Roll - Chiot

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Se desface în beteală și în rochiile de apă
păunul unui apus cu cozile în purpură,
cerului i-ajunge luna pe o pleoapă
când serile palpită cu nuferii pe gură.
S-aprind pe rând copacii unși toți cu petrol,
ca dansatori se mlădie viermii în fruct domnesc,
în spirală toamna inventă în cer un stol
și întregi mânerele câmpului putrezesc.
Se trudește țara cu șoldurile agrare,
ceasu-aceasta vânăt galben e de humă,
prin sârmele de in și pojarul de grâu du-mă,
să-și plimbe-n aer vântul degetele fanfare.
Iar tu amintești în zgomotul rotund
vedeniile cu lunci de chihlimbar și atlas,
părul tău învie, o clipă, cerealele fecund
în penumbră au dansat păpuși albastre în bas.
Pupila ta topește în snopi plugurile de alamă,
în subțiori îți țipă păsările captive în viața ta,
în fiecare os te port, buric și filigrană,
când toate fotoliile pământului vor aplauda.

Magda Isanos - Ploaia de Primăvară Singură

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ploaia de primăvară singură,
cu sulița și cu chivară,
a trecut prin pădure la pas,
pe calul ei verde.
În glumă-mplinind minunile,
mugurii pocneau ca alunele,
și-atingându-i haina și părul,
înflorea măcieșul și mărul.
Cu platoșa strălucind și cu pene
deasupra coifului său, alene,
cumpănindu-se și visând războaie,
trecea tânăra ploaie.
Gorunii spuneau: Fat-Frumos,
dă-te de pe calul tău jos.
Aici doarme pajura și balaurul,
strălucind la soare ca aurul.
Sub copite, sub potcoave mici,
se trezeau popoare de furnici.
Un melc mare auzea din casă
iarba cum crește grasă.
Se făcea senin, mai senin.
Cavalerul pălea ca un crin.
Nu i se vedea coiful, nici fața.
Îl fura soarele, ceața.
Calul cădea în genunchi și cădea
sulița, în vârf cu o stea.
Numai steagul în zare se vede,
pentru cine nu crede.
(1943)

Constantin-Aurel Dragodan - Transfigurare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ci am pornit demult, odată, mut,
Ușor ca un profet mergând pe ape.
Alături, geamănul meu frate Lut,
Anevoia prin gloduri și hârtoape.
Suiam, suiam, transfigurat, întruna
Cetatea Viața rămânând în vale.
Se aninase-n părul nopții luna:
Tiară grea, bătută în opale.
Și sus, Domnița așteptând zâmbea
Și-i străluceau la gât lunare salbe,
Când porumbeii mâinilor ei albe,
Sfios se cuibăriră-n palma mea.
Tăcuți, am stat sub boltă de arțari.
Preludii moi foșneau prin tufănele,
Iar visul meu, cu aripile grele,
Plutea prin raiul ochilor ei mari.
Ciudate lumi își tremurau paloarea
Răsfrânte în pupile nemișcate:
Pygmalion însuflețind splendoarea
Din dăltuirea marmurei curate.
Orfeu cu magica Euridice
Culcată sub melodice delire;
Icar plutind ca albele caiace
Pe clara adierii unduire;.
Cu Beatrice, Dante-n verzi landouri,
Alunecând prin apele luminii;
Gândind, Socrate-n liniștea grădinii,
Iar Pavel în extaz, sub tălpi cu nouri.
…………………………
Și-am stat așa, în noaptea minunată
Pierdut prin ochii zânei din povești,
Dar trandafirii zorilor deodată
Îmbobociră-n tufele cerești.
– Psyché, Psyché! șoptii – rămâi cu mine..
– Iubitul meu, să mergem! Ziua vine!
Din cupa nopții, apă vie gustă
Și-n umbra ce ne-nvăluie, augustă,
Logodnă să serbăm la-nalte cine.
Cutremurat de-un farmec sfânt și blând,
Aș fi plecat cu ea-n rădvan de boare,
Dar Lut, sfâșietor și greu gemând,
Înlănțuise gleznele-mi ușoare.
Și-a dispărut alaiu-mpărătesc,
Cu lumile de umbre și mister.
Eu am rămas cu Lut, să rătăcesc,
Topindu-mi doru-n cântece, stingher.

Rainer Maria Rilke - Trandafirii XVI