Transcendence – Versuri.pro

Daniel Turcea - Zen

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sângele meu se desfăcu
Deasupra – o planare mai lină
Așteptând să se spargă.
Jos nu înțeleg cum se încâlcesc moale și reci
Forme obscure și iată
Totul e să ardă o ușă orbitoare
Totul e să treci dincolo
Din afară în afară prin porii
Acestor licheni ce-au iubit
vii și mai vii încă
Amurgul roșu și stins
când se unduiau
și vântul
avea tăceri de xilofon și de ură
dus pe leneșa vale.
Scăpare nu mai există
Nu-i decât un nesfârșit Posibil
Unde logica e să te smulgi
de sub ecuațiile oricărei mișcări
să poți trăi
vieți
astfel
nenumărate

Alexandru Lungu - Infraroșu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Trecând de spectrul vizibil al iubirii
un foarte profund trandafir
infraroșu
mi-l smulg din crucea trupului
exact de acolo de unde ni se pare
că sălășluiește sufletul
când ne îneacă tristețea.
Ridic din mine acest trandafir
invizibil
până la primejdia
de a-mi pieri gura de a-mi seca ochii
într-un foc transparent
ca aerul
cel mai limpede și mai pur.
Las să mă piardă acest trandafir
infraroșu
pentru ca să te pot
fără ochi privi
striga fără gură
în timp ce-ți arunci părul
într-o despletire oarbă
de lăstuni aprinși de păduri topite
de râuri înspăimântate
alunecând
pe fața nevăzută a lunii.

Ilarie Voronca - Dincolo de Noi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nici aburul, nici cântecul, nici planta
Din care ziua suie spre tenebre
Nici oceanele vibrând în verbe
Nici toamna-n mărăcini rupându-și manta,

Nici ceașca-n care primăvara fierbe
Cu pasul scoborând prin frunze pante
Și nici vânatu-nsângerându-mi geanta
Nu-mi vor sluji. Sub frunte zvâcnesc febre.

Mută? Oarbă? Aieve, mi-ai reda suavă
Tu numai, glasul luminos, unealtă
Vânt pânza vieții desfăcându-mi, navă.

Și, flaut, tu, sau auroră-naltă
Un dulce foc pe ochi. Și o otravă
Pe buze dând eterna zi: cealaltă.

Nichita Stănescu - Arta Poeziei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Haide și nu te mai uita,
nu te mai uita decât când cade,
când cade îngerul, atâta.
Haide, nu te mai uita tu în jos!
Uită-te la el, uită-te la el,
îngerul căzând, iar nu la balta de sânge
cea de la sfârșitul zborului.

Gabriela Melinescu - Habeas Corpus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Atunci să nu te recunoști,
să nu-ți strigi niciodată numele.
Când pielea ți se strânge de durere,
tu părăsește-o într-un loc al casei,
ușor umflată de un abur cunoscut ea va rămâne.
Un om de aer se va arăta în lumea noastră.
Și carnea înțelegătoare las-o tot atunci
în atitudinile liniștii. Și du-te,
și greu dacă atârnă oasele pe suflet
tu părăsește-le pe unde ai trecut
și liber
tăgăduiește existența ta.

Michelangelo - 154

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Atâta peste sine
tu mă înalți, Minune,
încât nici n-o pot spune
și nici gândi, că nu mai dau de mine…
De ce, zburând spre tine,
când mă-nprumuți aripe,
n-ajung pân’ la izvorul tău de grații,
stau câteva clipe,
căci bolta mă susține
chiar viu în raiu-acestei elevații?
Dar astei aspirații
spun nu, căci ea de suflet mă desparte
și fug cu tine, doamnă, către moarte.

Jorge Luis Borges - Blake

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Unde-o fi trandafirul care-n mâna ta
împarte din belșug, fără să știe, tainicele-i daruri?
Nu de culoare-i vorba, fiindcă floarea-i oarbă,
nici de mireasma cu bun miros ce nu dispare,
nici de greutatea unei petale.
Toate acestea
sunt doar ecouri palide, pierdute.
Adevăratul trandafir e undeva departe.
Poate fi un stâlp sau o bătălie
sau un firmament de îngeri sau o lume
nesfârșită, tainică și necesară,
sau o planetă de argint pe un alt cer
sau un teribil arhetip ce nu apare
în chip de trandafir.

Radu Cârneci - Dincolo De Dincolo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dar dincolo de dincolo ce este?
Ce necuprins al văilor celeste
Ne-ademeneste, ne-nfioară gândul
Voindu-ne cu clipele de-a rândul
Ce paradis fără de chip şi veste
Dar dincolo de dincolo ce este?.

(O ceaţă eu şi tu la fel o ceaţă
Găsindu-ne şi re-trăind o viaţă
Ivind grădini re-inventând delire
Şi fructul-taină-n taina lui orbire
A binelui şi-a răului răsfaţă:
O ceaţă eu şi tu la fel o ceaţă).

Spre Timpu-acel fără-de-timp chemare
În suflete şi-n carnea de uitare
Înaintăm ci zarea-tainic ninsă
E-n noi de vecinicii şi neînvinsă
Şi ne grăbim spre dincolo-n sperare
Spre Timpu-acel fără-de-timp chemare.

Radu Gyr - Ad Mortem

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când clipa mea, din zborul ei de graur
se face iar la loc eternitate
și-n goluri reci, ca-n ape încleștate,
se-neacă umbra verdelui meu plaur,
când totu-ncepe fără să se-arate,
și totul piere-n neguri de coclaur,
o, moartea mea, fii pragul meu de aur,
și treapta mea, bătută-n nestemate.
Tu, vâsla mea, tu, cârma, tu, năierul,
fii pentru mine-nvinsul tuturora,
urcușul, creasta limpede și cerul.
Dă-mi platoșa, dă-mi velele și prora,
nu fi zăpada mea, ci fii Prierul,
nu fii apusul meu, ci aurora.

Eugenio Montale - Madrigale Private

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nori roșu-vineții se grămădeau
în grota lui Fingal de pe versant
când am rostit „pedalează,
îngerul meu! ” și cu un salt
tandemul se desprinse din noroi, își dezleagă
zborul din ierbile colinei.
Nori de aramă se încovoiau
în pod peste meandrele Aglienei,
pe ruginoase-asprele câmpii când eu
„rămâi! ” ți-am zis, și-aripa de eben
cuprinse orizontul
cu freamătul ei lung, copleșitor.
Precum Pafnutie-n pustie, prea am vrut
să te înving, eu cel înfrânt.
Cu tine zbor, rămân cu tine; a muri,
a trăi e-un singur punct, un nod
ca tine colorat, cald de suflarea
peșterii, adâncă, auzită-abia.