Margaret Atwood – Totemurile

De ce oare mi-i ticsită minteacu totemuri sau cu oase?De ce văd în beznăaruncate pieile, fețele aninândfără mișcare?Odată, într-un loc mai cald,le-am privit cum dănțuie,un veșmânt calm le era dănțuiala;cerbul avea copitele de lână,șarpele părea un balaur în dimineață;însă-am adormit și i-am uitat.Și-n noaptea aceea lungăfurișându-se, animalele ieșit-auprin vizuinile ochilor mei orbi;și s-au dus într-altă … Citește mai mult

Florența Albu – Țărm Cu Totemuri

Aud, prin zid, cutremurarea mării.Se-ntorc în aer oameni fără trup,surâsuri amintind prezențeși din nisip, de-a lungul țărmuluirăsarcapete-măști, ochi mari deschiși,totemuri arse-n lună,cu fața către mare,de parcă-așteaptă-ntoarceriori plecări; de parcă-așteaptă –Doamne, și trebuie să trecde-a lungul țărmuluiși să le întorc spre mine fața!.