toamna melancolica – Versuri.pro

Constanţa Buzea - Nebunie de Recompensă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Începe toamna, dulcele meu somn,
Putem spera în sănătate, în esențe
Și-n iedera de retragere,
Simt vinul în surâsul tău,
Ca o întoarcere la înțelepciune.
Toamna-i o nebunie de recompensă,
E ca și când ai arbora un aer cald,
Cum ai rămâne trist în fața unei făpturi
Ce-ți este necesară.
Începe toamna, scump îi sună pașii,
Pe treptele anume rezonante,
Ești un mister, vorbești în ritm,
Memoria înregistrează.
Difuz răsuni ca un castel cu bolți,
Cu ce te-aș ferici dacă ți-aș spune
Că te iubesc, nimic nu ți-aș adăuga,
Deși…

Geo Bogza - Piatra Cubică Toamna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lui Sașa Pană.
Toamna aceea lungă e ca o coadă de cometă..
E atâta umezeală, atâta frig când plouă. Cât mi-e de
milă de bieții stâlpi de telegraf. Dacă aș avea bani mulți aș cumpăra pentru fiecare câte un prezervativ.
Vai, toamna are dantură de aur. N-o să uit niciodată
zâmbetele ei galbene ca dovlecii pe care îi mâncam în copilărie.
Permiteți-mi domnișoară să vă ofer sufletul meu cu
autograf.
În toamna aceasta am pierdut zilele ca pe niște trenuri.
Iubesc crimele fiindcă sunt puternice ca descărcările electrice ale atmosferei.
Inima e un bordel cu felinarul roșu al sângelui la poartă.
Pumnalul frumos ca mâinile logodnicei
spintecă la piept perdeaua epidermei
și din glastra cărnei sângele țâșnește ca o garoafă.
ce caraghioși sunt pe urmă polițiștii.
UNU, an. II, nr. 20; decembrie 1929.

Ștefan Octavian Iosif - Toamna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Te uită, frunza pică irosită
Și vântul geme prohodind departe!
Puțină vreme încă ne desparte
De iarna tristă, prea curând sosită!..
Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte,
Pădurea noastră tace părăsită:
Eu singur cânt cu voce obosită
Și trec prin încăperile-i deșarte..
S-au dus privighetorile măiestre;
Pustiu e cuibul blândei turturele..
Ah, unde-i șuierul mierliței sure!.
Pierdut din stolul mândrei lor orchestre,
Ce trist răsună cânturile mele
În liniștea adâncă din pădure..

Agatha Bacovia - Cules De Vie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Te-au văduvit de rod culegătorii,
Cad grei ciorchinii dulci sub preșe,
Și sângele tău curge purpuriu
Septembrie, alene întârzie
Prin coardele ce freamătă-a pustiu.
Cu brațele obosite îngenunchezi,
Odăjdii de rugină te cuprind,
Sub aur viu de toamnă înnoptată
Mii de făclii pe ramuri ți se-aprind.
Te-au văduvit, de rod te-au stors,
Dar purpura pe creștet ți-a-nflorit.
Ei vor avea din trupul tău tot vinul,
Tu, diadema Rodului jertfit.