testament versuri – Versuri.pro

Gellu Dorian - Testament

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Acum știu cum va fi, toți vor fi foarte departe
și nici nu vor afla prea curând,
așa cum știu că de mult m-au și îngropat și mi-au mutat mormântul
în vreo mie de locuri.
niciun semn nicăieri,
peste câteva coli de hârtie vor găsi ceea ce n-au vrut să găsească
vreodată.
se vor bucura,
așa știu ei să trăiască în preajma unui foc de tabără,
ca în triburile preistorice
când cel care avea colierul trebuia urcat prin
dâra de fum la cer.
fie și așa,
pentru fiecare sfârșit trist
rămâne un început fericit.
mâine vor privi și ei înlăuntrul lor
și vor vedea un gol în care le va fi frică să nu cadă.
dar pentru fiecare capătul nu se îndepărtează,
ci se apropie.
știu, nu mai e nicio taină,
când ieși din casă pentru ultima oară,
lași în locul tău casa pe care o deretică moartea.

Taras Șevcenko - Testament

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De-oi muri, mormânt săpați-mi
Sus pe o colină –
Unde-i stepa nesfârșită
În draga mea Ucraină.
Pe câmpiile întinse,
Niprul între dealuri,
Să se vadă, să se-audă
Vuietul de valuri..
Și atunci, când o să piară
Dușmanii din țară,
M-oi trezi și voi ieși eu
Din mormânt afară.
M-oi urca eu până-n ceruri
Unde Domnul șede,
M-oi ruga.. Da’ pân-atuncea
În Domnul n-oi crede.
Îngropați-mă, sculați-vă,
Jugul nimiciți-l
Și cu-al dușmanilor sânge
Sloboda stropiți-o!.
Și-n familia frățească
Mare și slăvită,
Pomeniți-mă cu-o vorbă
Bună, liniștită!.

Anna Ahmatova - Testament

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Iar se apropie ora pomenirii.
Eu văd, eu ascult, eu vă simt:
Și pe acei care nu calcă pământul iubit,
Și pe acei, care, clătinând capul
Au spus: „Vin aici ca și cum aș veni acasă!”
Aș vrea să citesc numele tuturora,
Dar lista mi-a fost luată, și nu știu s-o găsesc.
Pentru ei am țesut acest larg înveliș
Din sărace, chiar la ei-auzite cuvinte.
De ei îmi amintesc oricând și oriunde,
De ei n-o să uit nici într-o nouă suferință,
Și dacă-mi vor închide gura chinuită
Prin care urlă un popor de mii de ani
Să mă pomenească și ei la fel pe mine
În ajunul zilei în care voi fi țărânii dăruită.
Iar dacă vreodată în țara aceasta
Cineva va voi un monument să-mi înalțe
Îmi dau consimțământul pentru ceremonie,
Cu o condiție – să nu-l așezați
Nici lângă mare, unde m-am născut:
Cel din urmă liant cu marea s-a rupt,
Nici în regala livadă, lângă un trunchi secret,
Unde umbra mă caută nemângâiată,
Ci aici, unde trei sute de ore am stat
Și unde pentru mine s-a tras zăvorul.
Pentru că și-n moarte fericită mi-e frică
Să uit cum ușa nesuferită scârțâie
Și o bătrânică urlă ca o fiară rănită.
Lasă de sub genele nemișcate, de bronz,
Ca lacrimile să se prelingă pe zăpada topită.
Și lasă porumbelul temniței să țipe
Și corăbii să lunece pe Neva încetinită.

Adrian Păunescu - Testament

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe aer testamentul cu buzele mi-l scriu,
cât încă nu-s în comă, cât încă mi-este bine,
doresc să se împartă între copii şi tine
întreaga amintire de când eram om viu.

Averii mele brute mai grabnic daţi-i foc,
vedeţi că-i infectată de-un fel de gust al ciumii,
după sfârşitul nostru vine sfârşitul lumii,
noi, pătimit, poetul de moarte şi noroc.

Mai scriu aici ca banii găsiţi prin buzunare
să-i îngropaţi cu mine ca semn că îi detest
şi ca un ultim, tragic, orgolios protest
al celui care suntem, în locul de uitare.

să m-aşezaţi în groapă cu spatele spre est,
cu tot pământu-n faţă, cu lumea în spinare.

Alain Bosquet - Testament

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Las celor ce iubesc durerea mea,
nădejdea, celor tineri, îndrăznind
să-și înțeleagă inima lor tristă.
Sub umărul meu tina și-a ales
această carne care-i place; ploaia
bea resturile sufletului meu;
cui vrea, îi las poemele ce plâng,
și lumii nu refuz să-i dau, plecând,
decât un lux, orgoliul ce mi-a fost
și sens și viciu-n viață: libertatea.