Konstantinos Kavafis – Spectator Nemulțumit

„Plec. Plec îndată. Deloc nu mă atrage.Victima dezgustului și-a plictiselii nu îndur să fiu”.„Rămâi un pic, de dragul lui Menandru. Păcatsă fii într-atât păgubit!” „Insulți, nesocotitule.Menandru să fie aceste vorbulițe,stihuri grosolane și rima puerilă?Lasă-mă să părăsesc pe dată teatrulși liniștit să-mi văd de ale mele.Aerul Romei parcă ți-a luat mințile.În loc să critici, lauzi ca … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – Teatru Din Sidon (A. 400 D. Hr.)

Sunt de familie bună –și-n plus, seducător,îndrăgostit de teatru,știu să mă fac plăcut,scriu uneoriîn greacăversuri foarte-îndrăznețeși-apoi le răspândescîntr-ascuns, se-nțelege.– O, Zei, să nu le afleoamenii-n haine sumbrece predică morală! –Versuri de voluptatecare-ndeamnăla dragostea aceea sterilă,reprobată.

Ion Pillat – Epidaur

— Teatrul antic —Pe cer se perindă lin nourii şiAzurul adânc, spălat de lumină.Pe trepte se-așază tăcute, pe rând,Când umbră, când rază senină.Pădurea în juru-mi și-adună și eaUn fraged obraz de ramură verde.Și trunchiul, și mușchiul, și frunză privesc,Doar veacul privirea își pierde.Eschile, Sofocle, aici nu s-au stinsȘi glasul le tremură-n aer —Și mierlele fluieră … Citește mai mult