taverna – Versuri.pro

Federico Garcia Lorca - Malagueña

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Moartea-n
tavernă
intră și iese.
Cai negri se duc
și oameni siniștri
pe-adâncile drumuri
ale ghitarei.
Și-i un miros de sare,
de sânge femeiesc
în chiparoasele febrile
ale țărmului mării.
Moartea
intră și iese
și iese și intră
moartea-n
tavernă.

Johann Wolfgang Von Goethe - Să Fiu Voios

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Să fiu voios, departe
De-al luminii foc?
Dar scriu acum la carte
Și nu pot bea deloc.
Când m-a vrăjit ca-n vise,
Cuvinte n-am rostit.
Când limba se oprise,
Și pana s-a oprit.
Hangiule, paharul
Mai umple-mi! Spun, firesc:
Gândește, dând nectarul!
Se știe ce-mi doresc.

Duiliu Zamfirescu - Harpista

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Orgia se sfârșise… ieșeau grupe glumețe
De capete aprinse, de ostenite fețe,
Mergând să se întindă sub cerul cel senin,
Beți unii de câștiguri, iar alții beți de vin.
În umeda tavernă abia mai rămăsese
Câțiva bețivi de fructe ce dormitau pe mese,
Trei lampe fumegânde, trei calfe de cizmari
Și Paola harpista cu ochii săi cei mari.
Cum, Paola, sărmano, vii tu din Miramare
Unde-ai cântat în duo cu întristata mare
Suspinul unui val,
Vii astăzi să-ți duci harpa prin orișice tavernă,
Îți pleci frumoasa-ți frunte pe orișicare pernă,
La orișicare bal?..
Din lampa fumegândă scăpând o lungă rază
Pe bucle catalane ușor se-mprăștiează.. ;
Din harpa încântată zburând accente vii
Spun razei tot misterul cerestei armonii.. ;
Din ochii ei, mari lacrimi, din suflet, trist suspin
Spun notelor murinde omorâtoru-i chin.
Ș-atuncea.. tot mai tare la sân harpa și-o strânge
Și plâng coardele mute și însuși glasu-i plânge:
„Spre tine, ah! Spre tine, țărm vecinic înverzit,
E dusă-a mea gândire de-un dor nemărginit..
La tine, golf poetic, cu apele senine,
Speranța mea visează.. la tine, tot la tine!
Adio, cer albastru, ca sufletul senin,
Adio, vânt de mare, ca cugetul de lin,
Alerg mereu prin lume, dar gându-mi e-napoi..
Cu voi e fericirea, cu voi.., numai cu voi..”
Și glasul ei se stinge încet.. încetinel.
Rembrandt, dacă vreodată celebrul tău penel
Ar fi voit să puie, în umbra delicată,
Doi ochi plutind albaștri în lacrima-nfocată;
Orpheu, dacă pe tine, zmintitul tău amor,
Te-ar fi făcut să cauți un lung cântec de dor.. ;
Orpheu, îți găseai dorul cântat într-o tavernă
Și tu, Rembrandt, modelul plângând pe-o neagră pernă.
Cântă.. De la masă o calfă de cizmar
Sculându-se, la dânsa veni cu un pahar:
– Destul, de două ceasuri ne duci într-un suspin.
Mai bine bea.. Îneacă-ți suspinul tău în vin.
În vin! Ce fericire!.. Bea Paola și cântă!
Ce stai cu ochii-n lacrimi, spășită ca o sfântă?
Sărută-mă mai bine, îți dau doi gologani..
– Doi bani pe-o sărutare!.. Doi bani! Pentru doi bani?
Și-n fața mamei sale va mai veni ea mâine?
Doi bani!.. O șoaptă-i spune: doi bani azi sunt o pâine.
Primește!
Trist atuncea ea capul și-l întinde
Iar el, cizmarul vesel, în brațe-o și coprinde.
Cum, Paola, sărmano, vii tu din Miramare
Unde-ai cântat în duo cu întristata mare
Suspinul unui val,
Vii astăzi să-ți duci harpa prin orișice tavernă,
Îți pleci frumoasa frunte pe orișicare pernă
La orișicare bal?
O.. da, căci sunt pe lume mizerii omenești
Ascunse, fără milă, în piepturi femeiești.
Sunt suflete pe care mizeria le pierde
Cum pierde vântul toamnei un dafin încă verde.
O lacrimă e-o lume de tainice dureri
Ce sunt și-n corp și-n suflet și nu sunt nicăieri;
Un zâmbet printre lacrămi e raza cea din soare
Ce vesel se răsfrânge pe-un lung câmp de ninsoare.
Și când gândesc că-n lume sunt suflete menite
În veci de blânda rază a nu fi încălzite,
Când văd că sunt ființe ce port pe frunte scris
Eternă suferință și-n trai, și-n somn, și-n vis,
Mă-ntreb de nu-i mai bine a-și duce fiecare
Adânca sa durere pe șesuri sau pe mare
Spre groapă sau spre bal?
De nu e drept să moară talente prin taverne
Și ochii mari să plângă, pierduți pe negre perne,
În nopți de carnaval?..
Cu ochii stinși de vițiu, cu sufletul de rele,
Cu gându-n cercetare cătând cum să se-nșele,
Își dau sudoarea frunții pe cărțile murdare
Ș-apoi câștigătorul o dă pe-o sărutare.
Călin, iubit de soartă și iubitor de vin,
Venise lângă dânsa să vadă-un alt Călin
Ce-n ochii ei cu lacrămi, ușor se oglindea.. ;
Ș-atuncea îi vrea ochii; el ochii ei îi vrea!
– Ascultă-mă, fetițo, stai, cântă-ncetinel:
Ai ochi limpezi ca vinul și-mbătător ca el.
Vin vechi, asta se știe.. – Dă-mi ochii să-i sărut;
Îți dau trei bani.. Sau cere cât vrei. – Cât ai cerut?
Ea tace. Gându-o duce, în repedele-i zbor,
Spre casa mamei sale în care vede-un nor.
Din norul de lumină o mână stă întinsă
Poruncitoare, crudă, spre candela cea stinsă.
– Primesc – ea zice iute – primesc trei gologani..
De ce nu pot a-ți vinde și zilele-mi pe bani?
…………………………
Și când se duce-acasă, cu ziua dimpreună,
De candela madonei atârnă o cunună,
Apoi ușor se pleacă pe-a mamei față mută
Și buclele ei albe cu drag i le sărută.
Bătrâna, cum o simte, de sânul ei o strânge
Și plânge și-o sărută și-o-ntreabă și iar plânge:.
– Cum, Paola, sărmano, vii tu din Miramare
Unde-ai cântat în duo cu întristata mare
Suspinul unui val,
Vii astăzi să-ți duci harpa prin orișice tavernă,
Îți pleci frumoasa-ți frunte pe orișicare pernă,
La orișicare bal?..
Iar ea, abia-i răspunde, cu vocea ei cea stinsă:
– Dormi, mamă, dormi în pace, ai candela aprinsă!

Spitalul De Urgenta - Trăiască Berea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Stau într-o tavernă
Bag ca-ntr-o cisternă
Și mi-e rău de mor
Frate, fă-mi un bine
Sprijină-mă bine
Ca să beau cu spor
Nene, fii amabil
Că mă calci pe mână
Lasă-mă să beau
Spiritualitate,
Fără bani și acte
Te-ai înecat în vin și-n beau
O babă grațioasă
Dar puțin cam grasă
A aterizat
Zice că-i virgină
Ea n-are nici o vină
Că bărbații-s de rahat
Și mă uit la tine
Cred că nu-mi e bine
Nu-nțeleg nimic
Mese îmbâcsite
Fețe îmbătrânite
Vreau acum să-ți zic:
Trăiască berea în care ne-am născut
Trăiască berea, că tare ne-a durut
Foaie verde și-o lalea
Fie pâinea cât de rea
Chiar aici în țara ta
Tot ți-o fură cineva
(x2)
Trăiască berea în care ne-am născut
Trăiască berea, că tare ne-a durut
Foaie verde și-o lalea
Fie pâinea cât de rea
Chiar aici în țara ta
Tot ți-o fură cineva
(x2)
La o lumânare
Un ziarist cu stare
Pare inspirat
Se uită la mine
Mâine o să scrie
Că m-am îmbătat
Un doctor în istorie
Zace fără glorie
Ca un cerșetor
Doamne, vin îndată
Căci te-am văzut aseară
La televizor
Trăiască berea în care ne-am născut
Trăiască berea, că tare ne-a durut
Foaie verde și-o lalea
Fie pâinea cât de rea
Chiar aici în țara ta
Tot ți-o fură cineva
(x2)
Trăiască berea în care ne-am născut
Trăiască berea, că tare ne-a durut
Foaie verde și-o lalea
Fie pâinea cât de rea
Chiar aici în țara ta
Tot ți-o fură cineva
(x2)

Stephan Roll - Erotica În Tavernă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Lui Fox, regele reporterilor.
Tremură de frică spânchiul D-zeu..
Crepusculul se stinge
în pipa-mi cu cenușe;
Ochiul tău e o daltă,
sprâncena o cătușe,
așteaptă-mă-nvoaltă
cu un polițist sub ușe
pentru pumnalul meu.
Îți voi prinde leii
ca agrafe
pe un gât de căprioară;
Leii-paraleii,
hiene și girafe
îți voi aduce în vis
pentru întâia oară
ca pe saltimbancii mei.
Sânge de argint
țâșnește dintr-o stea:
dă-mi gura ta, dă-mi șoldul și plosca de absint;
dă-mi poșeta ta și ceasul ascunse sub saltea
și vino să te pup cu un dinte mai canin,
vino, că te-aștept în frig și mort în drum,
sânge de parfum
gâlgâie dintr-un crin..

Maria Cirneci - În Taverna Din Port

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În taverna din port
Învechită și murdară
Sorb o țigară să uit de-amar,
Viața mea-i o tragedie,
Așa mi-a fost dat să-mi fie,
Nimeni să nu mă-nțeleagă
Să nu fiu dragă nimănui.
Anii trec în zbor
Și viața-mi e tot mai pustie
E-o nebunie să ai dorinți,
Fardul mi-a brăzdat obrazul,
Viciul mi-a muiat grumazul,
Știu că-s carne pentru pleavă,
Biată epavă scoasă din minți.

Refren:
Plâng fiindcă mai iubesc,
De amor sunt beată,
Plâng fiindcă mai doresc
Dragoste curată,
Vreau numai puțin, cât de puțin
O-mbrățișare,
Vreau să uit că sunt numai o marfă
De vânzare,
Plâng când îmi amintesc
Nopțile senine,
Plâng când te știam trăind
Numai pentru mine,
Lacrimi se preling
Din ochii mei șirag
Cine spune că mi-a fost
Și-mi e drag
E-o minciună, e-o minciună,
E un vis.

Moulavi - Dacă Eu Sunt Beat Tu Ești Nebun

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dacă eu sunt beat, tu ești nebun.
Cine ne va duce acasă?
Și doar ți-am spus de-o sută de ori:
Bea două sau trei cupe mai puțin!
Nu zăresc în oraș nici un om, măcar, întreg la minte:
unul e mai rău ca altul, mai tulburat și mai smintit.
Suflete drag, vino la tavernă să guști din bucuriile Iubitului.
Ce plăceri ar mai avea sufletul de n-ar fi lângă ființa iubită?
În orice colț se găsește cineva, beat și bătând din palme;
grație magnificei Cupe, Paharnicul beția ne-o toarnă.
Încântătoare ființă! Cântăreț din liră!
Dintre noi doi, cine-i mai beat?
Față de beția ta, magia mea-i amăgitoare;
tavernei te-ai hărăzit ca să faci cu vinul negoț,
oamenilor simpli să nu le dai nici un grăunte din câștig.
Ieșind din casă, pe neașteptate m-am întâlnit c-un bețiv;
or o sută de cuiburi, o sută de crânguri de trandafiri
alunecau în privirile sale.
Vas fără ancoră, în derivă plutea;
dar o sută de prudenți înțelepți
mureau de regretul de-a nu fi ca el.
L-am întrebat: ,,’ De unde naiba vii? ”
În zeflemea-mi răspunse:
, , Suflete drag, sunt jumătate din Turkestan,
iar jumătate din Ferghana,
făcut jumătate din pământ și apă,
iar jumătate, din suflet și inimă;
jumătate, din țărm de mare, iar restul, din unică perlă. ”
I-am spus:, , Atunci, fii însoțitorul meu, eu sunt aproapele tău. ”
Îmi spuse:, , Eu nu disting străinul de ruda-apropiată;
capul mi l-am pierdut și turbanul, în casa cârciumarului;
și mi-e doldora inima de cuvinte; dar să le spun trebuie sau nu? ”

Mihai Margineanu - Când Zefirul Nopții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Fumu’ a cuprins toată taverna, vinu’ însă este mai gustos,
o fată dansează Tarantella într-un ritm sălbatic și frumos,
marinarii se uită și admiră, cu buzunaru’ și inima plină,
ea îi vede, le zâmbește, ritmu’ Tarantellei crește.
Când Zefirul nopților se așterne, marinarii intră în taverne,
când Zefirul nopților se așterne, marinarii intră în taverne.
La o masă plină cu pahare goale, sta un marinar cu ochi de abanos,
se uită chiorâș la dansatoare cum se ondulează de frumos,
un cuțit zvârlit cu-ndemânare, curmă o viață la-ntâmplare,
ca pe sub fețele mai adormite zboară mese și cuțite.
Când Zefirul nopților se așterne, cavalerii intră în taverne,
când Zefirul nopților se așterne, cavalerii intră în taverne.
instrumental..
Fumu’ a cuprins toată taverna, vinu’ însă pare mai gustos,
berea curge-n valuri mai spumoase, zarurile sunt mai zgomotoase,
iar femeile sprintare aduc vin și aduc mâncare,
și în ritmul de chitare, sus pe masă o dansatoare.
Când Zefirul nopților se așterne, cavalerii intră în taverne,
când Zefirul nopților se așterne, cavalerii intră în taverne.

Misu Calian - Mitel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vecina mea a creat o dilemă,
Și-a tras apă caldă dintr-o conservă,
Și uite așa am ajuns un parter,
Cu aromă cu fost etaj 1 și cu plante pe el.
Dar m-am hotărât îmi schimb denumirea în mit,
Să dau bătaie de cap tuturor la infinit.
Coliba mea e o veche tavernă,
Cu pereți scorojiți plini de fum și cu aerotermă,
În ea plutesc patru fete deodată,
Până dorm sunt stăpân, pot visa chiar și 10 odată.
De când mă trezesc îmi schimb denumirea în mit,
Să dau bătaie de cap tuturor la infinit.
Mai am doar o șansă, să fac un cântec banal,
E ultima strofă din acest comun recital,
Și Rada și Tudor, și Imi și câți ori mai fi,
Eu schimb numai două acorduri și iar sunt pe Si.
Povestea banală auzită n-are niciun final,
O înșiruire de sunete goale cântate normal,
E apă în coliba în tavernă cu pereți scorojiți,
Iar eu și cu tine și restul suntem toți niște miti.
Dar m-am hotărât îmi schimb denumirea în mit,
Să dau bătaie de cap tuturor la infinit.
Dar m-am hotărât îmi schimb denumirea în mit,
Să dau bătaie de cap tuturor la infinit.

Johann Wolfgang Von Goethe - Cartea Tavernei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt singur, cu mine; / Unde mi-ar putea fi mai bine? / Visul meu / ... →