taticule – Versuri.pro

Sylvia Plath - Tăticule

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu izbândești, n-o mai scoți la capăt.
De-acum, gheată neagră,
În care-am trăit ca o labă.
Treizeci de ani, săracă și albă,
De-abia îndrăznind să-mi trag sufletul.
Tăticule, a trebuit să te omor.
Ai murit și n-am avut vreme –
Greu ca o lespede, pungă plină cu Dumnezeu,
Statuie hidoasă cu un singur deget mare la picior,
Mare cât o focă la San Francisco
Și cu capul în Atlanticul nestatornic,
Acolo unde-și varsă verdele de fasole peste albastru,
În ape, în largul frumosului Nauset.
Mă rugam seara să te am înapoi.
Ach, du.
Pe limba nemțească, în orașul leșesc,
Răzuit, strivit de tăvălugul
Războaielor războaielor războaielor.
Însă numele orașului e-atât de obișnuit.
Prietenul meu din Polonia
Zice că sunt vreo duzină.
Așa că n-am știut niciodată să spun unde
Ți-ai plantat tu piciorul, rădăcinile,
Niciodată n-am putut să stau de vorbă cu tine.
Mi se înțepenea limba-ntre fălci,
Mi se înțepenea într-un laț de sârmă ghimpată.
Ich, ich, ich, ich,
De-abia mai puteam să vorbesc.
Credeam că orice german e ca tine
Și limba asta a lor obscenă,
Un motor, o mașinărie,
Trăgându-mă pufăind după ea ca pe un evreu,
O evreică la Dachau, Auschwitz, Belsen.
Am început și eu să vorbesc ca evreii.
Mă gândesc că oi fi și eu poate o ovreică.
Zăpezile din Tirol, berea limpede din Viena
Nu sunt foarte pure sau adevărate.
Cu bunica mea țiganca și norocul ăsta al meu strâmb
Și cărțile mele de tarot, cărțile de tarot.
S-ar putea să fiu ovreică.
Întotdeauna mi-a fost frică de tine,
Cu Luftwaffeul tău, cu scălămbăielile tale,
Și mustăcioara ta cochetă
Și ochiul tău arian, albastru luminos.
Om cu platoșă, om panzer, o, tu.
Nu ești Dumnezeu, ci doar o zvastică.
Atât de neagră nu se poate strecura cerul prin ea.
Orice femeie adoră un fascist,
Cizma pe fața ei, bruta,
Brutala inimă a unei brute ca tine.
Ai ieșit la tablă, tăticule,
În fotografia pe care o am de la tine,
Despicătura-n bărbie, nu la picior.
Dar nu mai puțin drăcesc, cu nimic mai prejos
Decât omul negru care
Mi-a mușcat inima roșie și mi-a frânt-o în două.
Aveam zece ani când te-au îngropat.
La douăzeci, am încercat să mor.
Să mă întorc îndărăt îndărăt îndărăt la tine.
Mă gândeam că măcar oasele tot mai sunt bune.
Dar m-au tras afară din sac,
Și m-au lipit la loc cu clei.
Și de-atunci am știut ce-am să fac.
Mi-am făcut un model din tine,
Un om negru cu o față de Meinkampf
Și care iubește tortura și fiarele de Cazne.
Și-am spus da, o, da.
Așa că acuma, tăticule, eu am terminat.
Telefonul ăsta negru e smuls de la rădăcină.
Glasurile nu se mai strecoară prin el ca viermii.
Dacă-am omorât un om, atunci am omorât doi –
Vampirul care spunea că ești tu
Și mi-a supt sângele un an de zile,
Șapte ani dacă vrei să știi.
Tăticule, poți să te întinzi de acum liniștit.
E un țăruș în inima ta grasă și neagră.
Și sătenii de-aici, nu le-au plăcut niciodată de tine,
Dansează acuma și te calcă în picioare, te pisează bine,
Ei au știut toată vremea că tu ai fost.
Tăticule, tăticule, porcule, eu am terminat acuma cu tine.

Mihai Margineanu - Dor de Tata

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Copiii noștri cât sunt mici, pentru ei noi suntem tatici
Ce gingaș e și sună bine, tăticule mi-e dor de tine
Da’ vremea trece și deodată, nu mai ești tatic, de-acum ești tata
Dar și-așa tot sună bine, tată îmi e dor de tine!
După aia cresc, nu te mai plac
Din tata-ai devenit babac
Iar vorba sună trist și gol, babacule mai dă-mi un pol
Cum viața e un foc de paie, și vrei nu vrei ajungi tataie
Vorba ta în râs ți-e luată, tataie ia mai las-o baltă
În anii ce îți mai rămân o să devi doar ăl bătrân
Și vorba lor te chinuiește, bătrâne ce-ți mai trebuiește?
Copilul meu să ai știință, am fost un tata cu credință
Și din puțin de-a fost să fie, eu am răbdat și ți-am dat ție
Dar mâine fă-mi, fă-mi o bucurie
La cimitir de vii la mine, să-mi spui ca-n copilărie
Tăticule mi-e dor de tine!
Cu lacrimă-n ochi și nod în gât, chiar acum când v-a cânt asta
Nu mai pot să spun decât, băi fraților, mi-e dor de tata!
Mi-e dor de tata!
Mi-e dor de tata!
Mi-e dor de tata!

Cristian Rizescu - Întoarce-te Tăticule

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aceste versuri sunt pentru ElDyablo (Julian, Melcu) în amintirea tatălui său.

Tăticule, de ziua celor mici
Nu vreau cadou fiindcă sunt cuminte
Atâta vreau ca tu să fii aici, să fim din nou ca înainte
Tăticule, de ziua celor mici
Nu vreau cadou fiindcă sunt cuminte
Atâta vreau ca tu să fii aici, să fim din nou ca înainte.

Mi-e dor de tine, tatăl meu cel bun
Mă doare rău când dau copiii-n mine
Când n-am durerea mea cui să i-o spun și eu te strig, tată, te strig pe tine
Mi-e dor de tine, tatăl meu cel bun
Mă doare rău când dau copiii-n mine
Când n-am durerea mea cui să i-o spun și eu te strig, tată, te strig pe tine.

Mama te roagă să te-ntorci acasă
Te rog, tăticule, nu ne lăsa
Îți cer să am și eu viață frumoasă alături de tine și de mama
Mama te roagă să te-ntorci acasă
Te rog, tăticule, nu ne lăsa
Îți cer să am și eu viață frumoasă alături de tine și de mama.

Întoarce-te, tăticule, napoi mi-e dor, mi-e dor nespus de tine
Tu ești cel mai de preț cadou, ce poți să-l faci unui copil ca mine
Întoarce-te, tăticule, napoi mi-e dor, mi-e dor nespus de tine
Tu ești cel mai de preț cadou, ce poți să-l faci unui copil ca mine
Întoarce-te, tăticule, napoi mi-e dor, mi-e dor nespus de tine
Tu ești cel mai de preț cadou, ce poți să-l faci unui copil ca mine

Zorile - De Ce Te-Ai Dus, Tăticul Meu?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vreau să vă spun că tatăl meu
Nu a plecat în lume
În lumea asta nu mai e
De ce te-ai dus, tăticule.
Cu alta de erai plecat
Tot te vedeam vreodată
În lumea asta-i tare greu
Întoarce-te, tăticul meu.
Tu să nu plângi, copile drag
Că nu mai sunt pe lume
În lumea umbrelor e rău
Dar eu te văd, băiatul meu.
Și-am să revin în visul tău
Și-am să vorbesc cu tine
Să-mi spui ce face mama ta
Dar să ai grijă de ea.
Un nene vine pe la noi
Și tot mereu mă ceartă
Iar mama mă roagă mereu
Ma roagă să-i spun tata.
Nu pot, tăticule, s-o fac
Când văd că mama plânge
Cu tine mama n-ar fi plâns
Și nu-nțeleg de ce te-ai dus.
Ascultă-mă, băiatul meu
Și fă cum spune mama
Să ai încredere în ea
Că nimeni nu-i ca mama ta.
Eu te-nțeleg, tăticule
Tu c-ai ținut la mama
Dar crede-mă că-mi este greu
Când văd pe altu-n locul tău /:bis

Tomis Junior - Tăticule, De Ce Nu Vii?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Tăticule, astăzi e ziua mea,
Dar mama a pus că are doar două farfurii,
Ca să mâncăm doar eu cu ea,
Tăticule, că tu nu vii..

Poate ai plecat numai din vina mea,
Dar nu uita că eu sunt mic,
Și nu am minte ca a ta,
Deci, vino azi de ziua mea.

Aș vrea și eu, aș vrea să am un tată
Să te aștept la fel ca de obicei
Tăticule, de ce nu vrei?
Să ne jucăm din nou toți trei.. (x2)

Te-ai supărat când în casă m-am jucat?
Sau că în servieta ți-am umblat?
Și ți-am rupt vârful la creion..
Iar tu n-ai vrut, atunci, să-mi iei balon.
Dar îți promit orice ca să te împac,
O să mă culc mereu la opt,
Și singurel de-acum eu mă dezbrac,
Și din farfurie mănânc tot..

Aș vrea și eu, aș vrea să am un tată
Să te aștept la fel ca de obicei,
Tăticule, în brațe să mă iei..
Să ne jucăm din nou toți trei.. (x2)

Dar poate mama iar te-a supărat?!
În ziua când a plâns și n-a tăcut,
Când ai țipat la ea că n-a călcat
Acest costum, că a uitat..
Dar ai certat pe mama în zadar,
Să știi c-a fost tot vina mea,
Fiindcă am răcit atunci la patinoar,
Și s-a temut să n-am pojar..
Dar mama nu-i copil ca mine, e om mare
Părinții își cer mai greu iertare,
Ca să te împaci cu ea îți cer iertare eu,
Îți cer iertare din tot suflețelul meu..

Aș vrea și eu, aș vrea să am un tată
Când nu ești tu o zi îmi pare un an
De ce nu vii la fel ca altădată
Te rog să vii căci parcă-și fi orfan.. (x2)
Te rog să vii căci parcă-și fi orfan..