taranime – Versuri.pro

Serghei Esenin - Râul Lunii Curge Peste Văi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Râul lunii curge peste văi
Sterpe… Crânguri… Inimă nătângă,
Vezi, răsunătorii zurgălăi
Iar au prins în hohote să plângă.
Drumul alb mă duce ca pe sus
Drumul drag cu rătăcirea-i lungă,
Drum pe care fiecare rus
Vrea tot mai departe să ajungă.
Sănii, sănii! Asta-i viața mea!
Paltinii dau aripi prospețimii
Tatăl meu este țăran sadea,
Deci și eu sunt fiu al țărănimii

Mircea Dinescu - Țăranii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Să scoatem untul din cocotieri,
să scoatem untul din soldații tineri,
din îngrășate, zilele de ieri,
din gălbejite, zilele de vineri.
din lămpile ce-au divorțat de gaz,
din satele ce nu mai dau în clocot
untul voios și untul de necaz,
din oase de ziar și rit de clopot.
Și îngerul degrabă fie stors
căci greva lui din ceruri ne condamnă
sub aripa să-i punem grâu și orz
ca să intrăm cu plugu-n el spre toamnă.
hectare de albastru arendând
celor de vor să mai câștige-o pâine,
îi vom muta în aer rând pe rând
cu groapă de mormânt pe-un lanț de câine,
țăranii florii soarelui de șanț
suciti cu fața către soare-apune,
cu coviltire, cu mormântu-n lanț,
lătrând spre sângeria lor pășune.

Aron Cotruș - Horia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

De jos
te-ai ridicat, pietros, viforos,
pentru moți,
pentru cei săraci și goi, pentru toți.
Și-ai despicat în două istoria,
țăran de cremene,
cum n-a fost altul să-ți semene,
Horia!
Te-ai desprins aspru din gloată,
cu obraji supți,
cu ochi crunți,
să lupți,
să-nfrunți
din sălbăticii-ți munți:
ostile craiului, temnița, roata.
Vrút-ai să spinteci pe munți, pe văi,
largi, netede, slobode căi,
pentru ai tăi,
cei mâncați de străini, despuiati
de biruri, de zbiri,
de rele-orânduiri
și uitați
de regi și-mpărați.
Pan’ la Balgrad pe roată,
uimind călăi, nemeși, gloata,
ți-a bătut neschimbat, sub tundra săracă,
aceeași mare, neînfricată inimă romano-dacă.
Duhul tău trăiește încă treaz în munți
și va trăi dârz cât vor domni peste moți
zbiri crunți
și mișelnici despoți.
Uriaș domn,
pe-al adâncurilor noastre sfâșiat somn,
pe-al răzmerițelor roșu praznic,
mai roși-vei oare vreodată, năpraznic,
acestui neam, viața și istoria,
tu,
munte,
al vrerilor noastre celor mai crunte,
Horia?!

Vasile Copilu-Cheatră - Rememorare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Fulgeră coasele în soare.
A sunat cornul de vânătoare.
Sub cerul negrăit de curat.
În fiecare Ion vibrează os de împărat.
La un singur semn al lui
Se prăbușesc, ca pozdării, zidurile Ierihomului.
Ard conacele! Boerilor fuse-le
Dat să-și ia tălpășița și catrafusele.
Celor flămânzi Libertatea și-arată încă o dată fața
Țăranii o-ntâmpină cu: „Bună dimineața!”.
Nici un cântec de pe lume nu-i,
Ca această orgă de preoți ai pământului
Și suie România în fiecare om,
Cum suie primăvara aurul în pom.
Pe obrazul cerului scrie cu lapte,
Anul Domnului o mie nouăsute șapte.
Să se știe că a venit vremea să asculți,
O dată și o dată și de cei mulți,
Iar pentru toate cele câte au mai fost și s-au șters,
Poetul își cere iertare, că n-a putut să le cuprindă-n vers.