Versuri corectate și adnotate
Oamenii aleargă-n lung și-n latMereu numără ce-au câștigatParcă-i scris să ne pierdem cu fireaBanii nu cumpără nemurireaȘi visăm mereu la alte lumiAm vrut să descoperim minuniDacă e un Rai pe undevaE acolo unde-i inima.Noi toți avem între suflete punteDar ne-mpiedicăm de lucruri mărunte..Și-avem mereu aceeași întrebareNoi cine suntem și unde mergem oareSuntem noi stele căzătoareȘi … Citește mai mult
Ce sunt după ei, sufletele noastre, călătorescpe punțile de nave decăzuteaglomerată cu femei îngroșate și copii plângândincapabili să se uite fie la peștele zburătorsau la stelele pe care stâlpii ne îndreaptă spre sfaturile lor;grămada de înregistrări gramofonicesă se dedice pe nedrept pelerinilor inexistențimurmurând gândurile sparte din limbi străine.Ce sunt după ei, sufletele noastre, călătorescpe cherestea … Citește mai mult
Dar ce caută sufletele noastre călătorindpe punți de corăbii dărăpănate,înghesuite cu palide femei și copii ce plângfără să le distragă nici peștii zburători,nici stelele din vârful catargelor;uzate de discurile fonografelorlegate fără voie prin rugi inexistentemurmurând sparte gânduri în limbi străine.Dar ce caută sufletele noastre călătorindpe putrede lemne marinedin port în port?Mutând din loc pietre sfărâmate, … Citește mai mult
Poate stelele sunt flori, numai flori,Pe care nimeni nu le rupe,Ori poate sunt fructe prea coapte, mustoase, gustoaseŞi-aşteaptă ceasul mare-al scuturării.Poate cerul e marele fluviu albastruCu izvoarele-n raiul uitat,Poate stelele-s luntrii de aur,Poate luna e vechea corabie ce poartă,Spre un nou Ararat,Lumea de mâineCare n-a gustat încăDin arborul cunoaşterii un rod,Poate Calea LacteeE drumul alb … Citește mai mult
Asasin,De suflete, oprește-te! Nu înțelegeam de ce-mi spui:Asasin,De suflete, și am înțeles de ce când mi-ai arătat cum e.Rațiunea-mi spune multe, inima se prinde greu[Greu..] Așa a fost mereuAi vrut să îi explici, am încercat și eu[Aaa..] Dar ce tupeuCă ei nu-i spune nimeni ce să facăTu poți s-o faci bucăți și ce dacăDecât să … Citește mai mult
Deja au început să ne retrocedezepropriile noastre suflete naționalizateprinse în cooperația socială.De azi încolo va trebui să învățăma fi compatibili cu elea viețui cu ele.În sfârșit ele vor respiradupă cela urma urmelornoi le vom expira.
Se considerăcă Regele pescarilor nu cautădecât suflete.Eu am văzut mai mult de unularuncând peste mâlul din bălțifulgere de lapislazuli.Regatul său se măsoară în milimetri,săgeata sa e de neprinsîn flash-uri.Doar Regele pescarare o măsură potrivită,ceilalți au doar un sufletși spaimacă îl pierd.
Nu mai gândi la zilele apuse,Nu mai privi la umbrele rămaseÎn urmă; sufletele duseÎn altă lume – cine știe? – poateNe uită.Când morții sunt așa departe,Și când de la pământ la steleAtâta cale ne desparte,Durerea – cine știe? – dacăLa cer peste morminte poateSă treacă.Privește-n jurul tău – e mareaVieței; pleacă și o-nfruntă,Îmbată-ți ochii-n contemplareaMinunilor … Citește mai mult
Tot sufletu-i un clopot mișcat în vânt pe toarte.L-auzi printre utrenii sunând în ceasul vieții,Îi asculți bătaia moale, a unuia, departeȘi depărtat în brumă și noaptea cu drumeții.Îl știi șoptind în zarea durerilor trecuteȘi, drept ecou, răspunde o șoaptă de regret,Și suferința veche pe cea de-acuma se-ascuteȘi simți cum vine zilnic ecoul mai încet.Ți-ai rechemat … Citește mai mult
Sufletul mi-e un jucător pe sfoară.Dar sufletele mele-s două.Unul întinde sfoară și o desfășoarăNecontenit, tăioasă, vie, nouă,Și celuilalt «ridică-te și du-te»-i spune,Și celălalt, rânjind i se supune.Ochii acestuia de fiară suntȘi-l găuresc uitându-se-n pământȘi seacă apa și-ard pe susȘoimii de vii, în zborul din apus.Monstrul din aer poate să se lasePurtat în bici pe firul … Citește mai mult