Suffering – Versuri.pro

A E Baconsky - Pan Suferindul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sus, în orașul efebilor,
Pan suferindul – sus
ploile scot
ochii verzi ai copacilor.
Dansul lichid, șerpuit
umblă prin ochii bolnavului –
trupuri mereu mai albastre
și biciuie carnea.
Și din fiece fluier al naiului
ies uriașe omizi – dar nici una
nu-și mai întoarce spre dânsul
unicul ochi.

Salvatore Quasimodo - Păcătosul de Mituri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De-ale păcătosului de mituri,
amintește-Ți inocența,
o Eternule; și de extazele,
și de funestele stigmate.
Are semnul Tău de bine și de rău,
și imagini în care suferă
patria pământului.

Aurel Rau - Auvers-sur-Oise

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Lumina îi venea din zenit.
Așa e-n Auvers mansarda
unde-a trăit parcă luni – a trăi
dacă acoperă-n cazul dat
nesfârșitul.
Van Gogh, Crist al nostru.
Zeu vrajbei. În cumpănă cu exploziile
solare.
Încăperea
stând martoră. Doar lucarna
prin care ceru-și vărsa teroarea ca printr-o pâlnie
într-un singur
amar
pahar.

Michelangelo - Când Se Iubesc Doi Oameni în Tăcere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când se iubesc doi oameni în tăcere,
încât destinul ce-ntre ei se-mparte
rănind pe unul, altul e pe moarte,
și-n două inimi caste stă o vrere,
și când, eternizat, un suflet cere
din două trupuri zbor spre cer, departe,
când c-o săgeată două piepturi sparte
aprinde-Amor cu tainică putere
și când ei speră cu înfrigurare
într-un sfârșit comun și, peste-aceste,
iubindu-se, nu se iubesc pe sine
și când iubirea lor e mult mai mare
decât o mie de iubiri, cum este
în stare supărarea să-i dezbine?

Alexandru Macedonski - Orchestrare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Superbe note din pian
Ca o fanfară se revarsă.
Ah! arsă, inima mi-e arsă
De soare etiopian.
De pe viori fiori încet
Prin aer torc mătase fină.
Ah! plină, inima mi-e plină
De-o suferinţă de poet.
Dar cobza sună înfocat;
Divini ţigani cu ochii galbeni,
Cântaţi, căci încă mai am galbeni
Să uit ce încă n-am uitat.

Cesar Vallejo - Urna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sunt oarbă pasăre măiastră
ce prin lentila unei răni privește,
de globul pământesc legată
ca de o urnă care se rotește.
Și lama sunt; dar mă silește
prostia cea vrăjmașă să sfâșii
volutele de goarnă,
volutele de goarnă strălucind de silă,
muiate-n vechiul yaravi.
Sunt puiul unui condor jumulit
de archebuza cea latină;
plutesc în Anzi la suprafața omenirii
precum eternul Lazăr de lumină.
Mai sunt incașul har ce se frământă
în aurite temple botezate-n
fosfați de rătăcire și cucută.
Arar, simt cum din pietre stă s-asmută
o pumă, nervii rupți, prin moarte.
A Soarelui dospire;
zațuri de umbră, de simțire!

Florența Albu - Incantații

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Tristețe cu numele sfânt
astăzi lumina e vânt
lumea – pământ
moartea – cuvânt.

Ceruri și chipuri
cine de taine
roata de chipuri
de spaime.

Acolo la mijloc
Ioan cel tânăr
Ioan fără de țară
decapitatul
botezătorul
gură de aur –.

felul nostru de-a fi
de-a fi aleși
pedepsiți
felul nostru de-a fi.

Ioanii triști
Ioanii vânt
pământ
cuvânt.

Johann Wolfgang Von Goethe - Harpistul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Acel ce pâinea n-a udat
Cu-ale lui lacrimi și-n nopți pline
De chin, pe pat, plângând n-a stat,
Nu vă cunoaște, nu, puteri divine.
În viața noastră ne mânați,
Lăsați sărmanul să greșească,
Apoi durerii pradă-l dați:
Căci nu-s greșeli să nu plătească.

Ion Pillat - Potir Amar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Potir amar, viață, băutură,
Cu tot mai mult venin când anii scad:
Iubirea otrăvită prinde ură,
Paradisiacul vin se face iad.
Când josnici frați de la altar decad,
Credința sfântă de le-a fost sperjură:
Zadarnic cerci, împotmolit în vad,
Tu singur să te speli de neagră zgură.
De ce nu poți ca ei, nepăsător,
Trădându-ți sufletul să urci pe scara
Cleioasă a îngenuncherilor?
Ci tot ții piept puhoiului nătâng –
Stăpân pe tine, surghiunit în țara
Înaripărilor ce nu se frâng.

Johann Wolfgang Von Goethe - Acel Ce Pâinea N-a Udat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Acel ce pâinea n-a udat
Cu-ale lui lacrimi şi-n nopţi pline
De chin, pe pat, plângând, n-a stat,
Nu vă cunoaşte, nu, puteri divine.
În viaţa asta ne mânaţi,
Lăsaţi sărmanul să greşească,
Apoi durerii pradă-l daţi,
Căci nu-s greşeli să nu plătească.