strofa – Versuri.pro

Cincinat Pavelescu - Unui Coleg

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

El scrie prost, însă îl laud; / De ce aș fi cu dânsul crud? / ... →

George Gordon Byron - Beppo - Strofa - XCVIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nevasta îl primi. Fu botezat
Din nou de-arhimandrit. (Cică-a făcut
Bisericii, de hram, un dar bogat.)
Zvârlind veșmântul său, cu împrumut
Luă altul de la conte. Cerceta!
Pe-amici mereu, cu fapte din trecut
Îi veselea la mese. Eu, din toate
Sunt înclinat să cred pe jumătate.

George Gordon Byron - Beppo - Strofa - LXXXV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Deci, Laura știind că-i păgubită
S-o prindă zorii, după ce la bal
Dansase șapte ore-nghesuită,
Se pregătea să plece. Cu-al ei șal
Stătea, alături, contele. Grăbită
Dădea să iasă, când… minut fatal!
Nătângi, gondolierii puși pe sfadă,
Pe-un loc oprit se îmbulzeau, grămadă.

George Gordon Byron - Beppo - Strofa - XXVI

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ca spaniolii: oacheș ars de soare
Pe puntea navei, nalt și arătos,
Deși-ntr-un fel doar negru de unsoare,
Era un om cuminte, inimos
Și ne-ntrecut matrod. Ea, însă, care
N-avea-n purtări nimica fioros,
Trecea drept foarte, foarte greu de-atins,
Ba, pentru mulți, aproape de ne’nvins.

George Gordon Byron - Beppo - Strofa - XLV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și ele-mi plac (iertați-mi nebunia!):
Țăranca-mbujorată, cu ochi mari,
Întunecați și-aprinși, melancolia
Senină-a doamnei, zâmbetu-i fugar,
Privirea-i tăinuită, gingășia
Ca dulcea climă dată țării-n dar,
Cu sufletul în ochii-i, calde spuze,
Și inima zbătându-se pe buze.

George Gordon Byron - Beppo - Strofa - XC

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ea spuse… Ce? Căci glasul îi pierise.
Dar contele-l rugă să vină sus,
Mult-potolit de cele ce-auzise.
– „Să nu ne facem, zise el, de râs
În fața lumii strânse. Pare-mi-se
Că e mai nimerit ce-avem de spus
S-o spunem fără martori. Nu e bine
S-ajungi să-și bată lumea joc de tine!”

George Gordon Byron - Beppo - Strofa - XCVI

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Urcă la bord cu-averea câștigată,
Doar Domnul știe cum, punând în joc
Viața și-avutul. Cam necugetată
Îi fuse fapta, dar avu noroc.
(Aici eu tac: n-aș vrea să iasă sfadă:
Ciocnire de păreri.) La bun soroc
Ajunse vasul înghițind la mile.
Doar lângă Bone a lâncezit trei zile.

George Gordon Byron - Beppo - Strofa - XCV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu cât sporea averea, cu atât
Sporea și dorul după țara sa
Pe mări rătăcitor i s-a urât.
Ca Robinson Crusoe se simțea
Adesea singur. Deci, s-a hotărât
Să-nchirieze-o navă ce trecea
Din Spania spre Corfu, cu-o duzină
De vâsle, și tutun de pipă plină.

George Gordon Byron - Beppo - Strofa - XXI

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dar să nu-mi uit povestea. Mai acum
Vreo treizeci-patruzeci de ani, era,
În timpul carnavalului, duium
De măscărici și măști și, iac-așa
S-a dus și-o doamnă-acolo. Nu știu cum
Și nici nu bănuiesc cum o chema.
I-aș spune însă Laura, de-ați vrea:
Încape tocmai bine-n strofa mea.

George Gordon Byron - Beppo - Strofa - XXIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În floare încă, timpul cu folos
Și-l petrecuse Laura, iar el,
La rândul lui fusese generos,
Încât părea – mbrăcată, un model;
Primită pretutindeni, bucuros,
Nu-și adumbrise fruntea ei de fel,
Ci numai zâmbet, ochii-i încercănați
Păreau să cheme-n juru-i pe bărbați.