Versuri corectate și adnotate
Odată, când, pe-o noapte furtunoasă,Thogrul trecea pe lângă-un biet străjerȘi l-a văzut în bunda-i zdrențăroasăCum zgribura, învinețit de ger,Îi zise, căci era milos din fire:— Am să-ți trimit pe loc o haină groasă.Zicând așa, cu inima-mpăcatăIntră-n palatu-i plin de strălucire:Acolo însă-i răsări în pragSoția lui, făptură minunată,Care-l primi zâmbind cu-atâta drag,Încât uită făgăduiala datăPrecum uită … Citește mai mult
„Străjerule, mai este mult din noapte?” (Isaia, 21:11).Parcă-ntunericul nu mai e greu,Rărit de umbre şi pătat de şoapteŞi, tresărind, întreabă duhul meu:Străjerule, mai este mult din noapte?Mi-a fost povară vălul ei cernit,Purtată greu pe umerii răbdării,Şi-aş fi căzut dacă n-aş fi tivitCu vii speranţe tot cuprinsul zării.Ca să cuprindă zarea năzuindSpre ea se-ndreaptă inima şi … Citește mai mult
E mult de când e noapte şi lumea-i bântuităDe mii de duhuri rele, de ucigaşi tumult.Mi-e dor de dimineaţa, de-odihna fericităStrăjerule, străjere mai e din noapte mult?Ard inimi sfâşiate, de-o lungă depărtareLe ard atâtea rane ce-au suferit atât,Şi-aşteaptă obosite un ceas de uşurare.Străjerule, străjere, o, cât mai este, cât?.Atât de grea mi-e starea cum n-a … Citește mai mult