sperietoare – Versuri.pro

Matsuo Basho - Spiridușul În Colnic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sperietoare în colină, / Câmpul Paddy - / Cât de neștiut! Cât de util. →

Rian Roman - Strigătul Sperietorii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am făcut o sperietoare pentru ciorile din tuș,
Speria cu voce tare, sus în vârf de corcoduș.
Huo, cioară! , huooo!.
Le-atrăgea cu croncănituri ce sub poală le-ascundea,
Le speria cu zăngănitul fiarelor de tinichea:
Traaang!.
Ciorile roteau în cercuri spiralate hoitul ei,
Goții, hunii, laolaltă, și aztecii cu mulți zei,
Atacau în hoardă cârpa cărnii roz de catifea,
Crâncen o jupea de falduri, de ciomege, ca să bea,
Din paharul disperării ce pe ele le-a ‘nciorit,
Condamnate la negreață, la mizerie și frig,
.. Și la cântec cârâit.
Dar de-ndată ce răpusă a căzut, jos, la pământ,
Negrul de pe cioara-mamă peste zdrențe i s-a scurs.
Cercul greu și strâmb al hoardei se răsfiră către sus,
Pace, liniște și teamă se așterne jos, în câmp.
Iar de-acolo, lată, beată, ruptă toată în bucăți,
Sperietoarea strigă-n șoaptă:
Bâr, tu cioară, bâr, la toți!

Radu Gyr - Sperietoare De Ciori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din fân făcându-ți scăfârlie,
din paie ciot de trup sărac,
surtuc ți-am pus și pălărie
și te-am proptit într-un harac.
Scoți scurtături de lemn din mâneci
și c-un ciomag spre cerul clar,
pe văluri negre parcă luneci,
momâie zdrențuită-n par.
Fug ciorile și fug vrăbeții
de fleandura de arături.
Dar sus, pe bolta dimineții,
purtând pe umeri aștrii puri,
ereții cercuri larg își taie
și tot mai mult în aur pier,
când mogâldeața ta de paie
ridică bâta către cer.

Rafael Alberti - Sperietoare De Păsări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În sufletul meu cântăreau atât de greu morții de mâine
încât nu puteam să fac nici măcar un pas fără ca
pietrele să nu-și dea la iveală măruntaiele.
Ce strigă și ce apără oare hainele acelea răsucite
de mirosuri.
Sângerează ochi de catâri scuturați de fiori.
Nu mai e cu putință cerul printre atâtea morminte
copleșite de ciuperci stricate.
Unde să mă duc cu neliniștea celor ce stau să moară?
Noaptea se prăbușește din pricina unui prisos de
bagaje secrete.
Lăudați scânteia ce electrocutează oștirile și turmele.
Un om și o vacă pierduți.
Ce noi nenorociri mai au de așteptat frunzele în
toamna aceasta?
Sufletul meu nu mai poate îndura atâta povară
fără țintă.
Visul, ca să se păzească de ploi, caută o formă.
Alaltăieri noapte n-au mai urlat lupoaicele.
Ce nădăjduiesc oare, înconjurat de morți, pe tăișul
unei dimineți nehotărâte?

Florența Albu - Sperietoarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Patru flamuri negre în salcâmii curții.
Cerul secetei, vântul secetei,
mâluri de amurg colorate greu,
Doamne, pân’ la roșu,
negrurile toate!
Nu mai sperie sperietoarea.
Vin stăpânii noi
să deschidă ușile
casei, unde morții mai șoptesc un aer
îmbibat de dragoste, de ura lor;
năvălesc prin geamurile colorate
stoluri-stoluri – grive
împing ‘năuntrul.
Nu mai sperie sperietoarea.
În ogradă, nucul cu sperietoarea,
nu mai sperie sperietoarea;
ciorile cum pradă nucul, cum ne pradă –
nu mai sperie sperietoarea!.
Casa cu ograda se scufundă,
flamuri negre-n vântul secetei,
flamurile-n colțuri
mai înseamnă locul,
golul roditor –
nu mai sperie sperietoarea.

Florența Albu - Primăvara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În câmp se seamănă.
Cine mai seamănă?
Seamănă morții
chemați din morți
de dorul pământului.
Bucurați-vă acum și pururi
și-n vecii vecilor,
semințe, furnici, popândăi
și prigorii!.
Cum se despică
cerul spre ziuă,
cum tremură vii, în raza pustie,
firele grâului răsărit în noapte!
Apa morților doarme
la rădăcini.
Numai sperietoarea răstignită
la margine de cimitir,
Cavalerul Țăran,
încoronatul cu spini,
își întinde brațele
la nord și la sud.
Cavalerul Țăran
sperietoarea de cimitir.