Rainer Maria Rilke – Sonetul XXVIII

O, vin – în urmă pleci! Îndeplinește– copil ești încă – dansul feciorelnicîn pura constelație ce dănțuiește!Am izbutit să depășim vremelnicnedeslușitul rost al Firii. S-a urnitvibrând, când asculta cântând pe zeu.Ai fost mișcată-atunci, dar ai simțitînstrăinarea când la glasul lui Orfeuun arbore-ncerca un pas cu tine.Știai doar locul unde lira cântăși-n cumpăt nemaiauzit răsfață.Atunci cercat-ai … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XXVIII [Il Canzoniere]

Trăiește departe de lume, dar Amor este mereu cu el.Pe câmpuri merg, cu mintea tulburată,însingurat, cu pași ce n-au zvâcnire,atent să fug, când ochii-mi dau de știrede locuri unde oameni se-arată.Dar nu mă pot feri de lumea toată,n-am paravan să-mi dea oblăduire,căci deși par morocănos din firese vede-n piept pornirea-nfocată.Și totuși cred că munți și … Citește mai mult