sonetul xxvii – Versuri.pro

Elizabeth Barrett Browning - Sonetul XXVII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O, dragul meu Iubit, tu m-ai săltat
De jos de pe pământ unde-am ajuns,
Și-n părul moale și buclat mi-ai pus
Suflarea vieții, și mi-ai luminat
Fruntea din nou cu-al tău sărut curat,
Vegheat de îngeri! Te iubesc nespus,
Căci ai venit atunci când toți s-au dus;
Cătând pe Domnul, eu de tine-am dat!
Și-acum mă simt puternică, râd iar.
Însă ca cei ce stau și lung privesc
La tinerețea lor cu gust amar,
La fel și eu, acum mărturisesc,
Și între rău și bine judec clar,
Că Moartea și Iubirea liniștesc.

William Shakespeare - Sonetul XXVII: Frânt de Muncă, Mă Reped În Pat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Frânt de la muncă, mă reped în pat,
Plăcut repaus oaselor sleite;
Atunci începe-un drum imaginat
De minte, pe când trupul se destinde.
Căci gândurile mele, de departe
Încep pelerinajul către tine,
Și-mi țin pleoape deschise larg în noapte
Să văd, ca orbii, în întunecime.
Atât că-nchipuirea minții mele
Orbirii mele umbra ta-i prezintă,
Un juvaer în miezul nopții grele,
Pe care-o face luminos de blândă.
Trupul meu ziua, mintea mea în noapte,
Cât ești, cât sunt, de liniște n-au parte.

William Shakespeare - Sonetul XXVII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Împovărat, zoresc spre patul meu,
Astâmpăr celui frânt de colindat;
Dar se pornește-alt drum în capul greu
De gânduri, într-un trup epuizat:
Căci grija mi-e departe de unde zac,
Pelerinaj zelos voind spre tine,
Genele grele-mi stau deschise larg,
Privind în beznă, cum văd orbii bine:
Doar ca-n imaginaru-nfățișat,
Profilul tău mi-e dat vederii, boantă,
Odor, în noaptea hâdă, suspendat
Ce face noaptea neagră captivantă.
Iată cum ziua-i trudă, noaptea-i gând,
Iar tu, nici eu, nu ne-odihnim nicicând.