Pablo Neruda – Sonetul XL
Era verde tăcerea, iar lumina udată,iunie tremura ca un fluture-n soare;pe tărâm austral, dintre pietre, din mare,ai ieşit tu, Matilde, în amiaza-nfocată. Duceai flori minunate, mici şi feruginoase,alge smulse de vânt şi pe urmă uitate,încă albe de sarea ce le roade pe toate,spice gri de nisip mâna ta ridicase. Iubesc pielea de piatră şi virtuţile … Citește mai mult