Versuri corectate și adnotate
Deci dacă a iubi e un deșert,Prea bună nu-s. Obrajii ce-mi pălescPe care-i vezi, genunchii ce-obosescDe greutatea inimii din piept –Şi viaţa mea de bard ce m-a dus dreptÎn sus pe-Aornos, şi că pot firescPrivighetoarea-n triluri s-o însoţescCând cântă trist – ar fi cumva nedreptSă le doreşti. Iubitule, e clarEu nu-s de tine, n-am valoarea … Citește mai mult
Pe cât de iute cazi, vei creștePrin cel în care urmele-ți rămânȘi-n sângele ce-l dărui tinereșteVei dăinui și când vei fi bătrân.În asta-i toată-nțelepciunea, sporulȘi frumusețea; restul, ani pustii.De-ar fi ca tine toți, s-ar frânge zborulFugarei vremi și lumea s-ar sfârși.Să piară nendrăgiții de natură –Răi sau urâți sau proști – fără urmași!Dar tu, cel … Citește mai mult
Pe cât te micșorezi, pe-atâta creștiPrin pruncul tău, pe care-l lași în urmă;Iar sângele pe care-l dăruieștiE tot al tău, când nu vei mai fi tânăr.E sporu-aici, înțelepciunea, nimbul,De nu, prostia, bătrânețea grea:De-ar fi ca tine toți, s-ar opri timpulLumea doar cât o viață ar dura.Pe cei ce n-au lăsat progeniturăLasă-i să piară, cruzi, sterili, … Citește mai mult