sonetul xciv

William Shakespeare – Sonetul 94 [Sonnet XCIV]

de

Cei care pot răni, dar se abținȘi nu fac ce arată permanent,Îi mișcă pe-alții, dar ei stânci devin,Reci, imobili, trăind indiferent;Aceștia haruri multe moștenescȘi se-ngrijesc de tot ce li s-a dat;Chipul lor mândru bine-și stăpânescSau îl expun să fie admirat.Florile verii se deschid frumosDoar pentru ele, după care mor,Dar dacă-n mijloc viermele le-a ros,Chiar și … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul XCIV

de

Cei ce-ar putea răni, dar nu-ți fac rană,Și nu sunt cruzi chiar când ne par cumpliți,Cei ce, clintind pe toți, rămân de stanăȘi nu se pleacă dacă-s ispitiți.Primesc pe drept cereasca moștenireȘi-al lumii rost să-l cheltuie cum vor;Sunt domnitori pe propria lor fire;Ceilalți doar slugi ai înălțimii lor.Și floarea verii vara o îmbatăTrăind și dându-și … Citește mai mult