sonetul toamnei

Daniel Vişan-Dimitriu – Sonetul Şoaptelor de Toamnă

de

Septembrie acesta-i o splendoare,Iar parcul ne încântă-n verde viuSub cerul care-i încă azuriuŞi-nveselit de razele de Soare.E-un timp ce ne-aminteşte luna mai..Îţi aminteşti de noi, atunci, demult,Când totu-n viaţă ne era tumultŞi ne simţeam ca îngerii în Rai?.Aşa e şi acum, iubita mea,Ca şi atunci, iar frunzele-mi şoptescAcelaşi susur fin, copilăresc.Îmi spun că nu e … Citește mai mult

Pablo Neruda – Sonetul LXXXV

de

Dinspre mare, pe drumuri se prelinge o ceațăca un abur de vită care-n frig stă-ngropată,și vin limbi lungi de apă și-nvelesc deîndatăluna ce promisese să ne dea sfânta viață.Toamnă ce vii devreme, c-un frunziș ce vibrează,steagul tău când palpită peste lume și satelângă râu, ca smintite, cântă doamnele toate,caii în Patagonia se aud cum nechează.O … Citește mai mult