sonetul 4 – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Sonetul IV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O, voi cei gingași, uneori intrați
în suflul ce nu cugetă la voi,
pe-obraji să se prefire dar, lăsați;
din nou unit, el tremură apoi.
O, voi cei fericiți, voi, mântuiți,
voi ce păreți al inimii-nceput.
Arc de săgeți, și de săgeți țintiți,
veșnic în plâns sclipiți de-un zâmbet mut.
Nu vă-nspăimânte durerea. Povara
dați-o pământului greu înapoi;
grei sunt și munții, grea e și marea.
Chiar pomii sădiți, de copii, mai apoi,
nu i-ați mai dus; erau grei pentru voi.
Dar adierile.. dar depărtarea..

Pablo Neruda - Sonetul IV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tu îți vei aminti torentul zbuciumat
din care se-nălțau arome; câteodată,
o pasăre trecea cu apă îmbrăcată
și cu lentoare multă: veșmânt pentru iernat.
Tu îți vei aminti de la pământ ce-ai luat:
parfumul irascibil, noroiul aurit,
și rădăcini nebune, tufișul înverzit,
spini fermecați ca săbii cu vârful ridicat.
Tu îți vei aminti de-acel buchet frumos,
buchet de umbră și-apă cuprinsă de tăceri,
buchet precum o piatră ce-n spumă stă pe jos.
A fost ca niciodată și parcă a fost ieri:
să mergem, dar, în locul părând fără folos,
c-acolo ne așteaptă atâtea noi plăceri.

Francesco Petrarca - Sonetul 4

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ce faci? Ce cugeți? Înapoi ce semne
privești în van și nu te prinde locul,
suflet al meu nemângâiat, ce-n focul
în care arzi arunci tot alte lemne?

Graiul suav și ochii blânzi, ce-nsemne
în scris ți-au fost, și-au împlinit sorocul;
e prea târziu să-ți mai încerci norocul
cătându-i azi, ori ți-ai uitat pe semne.

Ah, nu mai învârti cuțitu-n rană,
nu zăbovi în gânduri vagi, buimace;
mai bine-apucă drum fără prihană.

Spre ceruri, dacă-n lume nu ne place
nimic; vederea ei ne-a fost capcană,
dacă nici moartă nu ne lasă-n pace.

William Shakespeare - Sonetul IV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

De ce-ai cărat, risipitoare undă,
O moștenire-a frumuseții-n spate?
Când a naturii lege se afundă
În inimi dezgolite și curate:
De ce-abuzezi, zgârcenie nebună,
De bogăția ce n-ai dat-o încă?
De ce, zaraf netrebnic, cânți în strună
Esențelor ce-n moarte se aruncă?
Purta-vei singur sufletul și fala
Și-ți vei minți încântătorul sine:
Atunci când firea-ți va chema răceala
Cum vei răspunde.. dur sau cu rușine?
Cu tine, frumusețea-ți, îngropată
Să fie-ar trebui ca niciodată.