sonetul 28 – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Sonetul XXVIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O, vin – în urmă pleci! Îndeplinește
– copil ești încă – dansul feciorelnic
în pura constelație ce dănțuiește!
Am izbutit să depășim vremelnic
nedeslușitul rost al Firii. S-a urnit
vibrând, când asculta cântând pe zeu.
Ai fost mișcată-atunci, dar ai simțit
înstrăinarea când la glasul lui Orfeu
un arbore-ncerca un pas cu tine.
Știai doar locul unde lira cântă
și-n cumpăt nemaiauzit răsfață.
Atunci cercat-ai gingășii depline
nădăjduind la sărbătoarea sfântă
să înfiripi a prietenului faţă.

Francesco Petrarca - Sonetul XXVIII [Il Canzoniere]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Trăiește departe de lume, dar Amor este mereu cu el.
Pe câmpuri merg, cu mintea tulburată,
însingurat, cu pași ce n-au zvâcnire,
atent să fug, când ochii-mi dau de știre
de locuri unde oameni se-arată.
Dar nu mă pot feri de lumea toată,
n-am paravan să-mi dea oblăduire,
căci deși par morocănos din fire
se vede-n piept pornirea-nfocată.
Și totuși cred că munți și pante line,
păduri și râuri, știu ce fel de viață
e cea pe care-o duc în izolare.
Dar chiar și pe poteci ascunse bine
pe-Amor precis îl voi vedea la față
și vom vorbi de lucruri arzătoare.

William Shakespeare - Sonetul 28 [Sonnet XXVIII]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și cum să mai fiu iarăși fericit
Dacă ce-i bun mi-a fost complet negat?
Până și noaptea simt că-s asuprit,
Iar ziua sunt mereu persecutat.
Și-acestea două se disprețuiesc,
Dar s-au unit și aspru mă împung,
Și într-una plâng, în alta mă trudesc,
Însă nu pot la tine să ajung.
Zilei îi spun că strălucirea ta
O luminează când afară-i nor,
La fel flatez și noaptea fără stea,
Că chipul trist i-l poleiești de zor.
Dar chinul zilei, ziua lung îl vrea,
Iar jalea nopții, noaptea e mai grea.