Rainer Maria Rilke – Sonetul XXV

Auzi dar, sună-ntâia hărniciea greblei; iarăși ritmu-i omenesc;în frâu ținută, prea tăcuta glieputeri, în prag de primăvară-i crescdând gust, nu crezi? la tot ce vine;acel ce-ades spre tine merge, iată –nu crezi că-i noul? Niciodatăcuprins, el te-a cuprins pe tine!..Stejarii ce prin iarnă străbăturăvestesc în seară, castaniul veriiși semne-și fac în suflul adierii.Par negre tufele … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 25

Cei ce de stele dăruiți au fost,Cu titluri și onoruri se fălesc,În timp ce eu am un destin anost,Căci nu mi-au dat ceea ce prețuiesc.Măreții prinți petalele-și întindCum fac și gălbenelele la soareCe simt a lor trufie-adânc zvâcnindȘi mor în slavă doar la o încruntare.Iar cel faimos, ce-n luptă dârz a mers,Și-a biruit de mii … Citește mai mult