sonetul 2 – Versuri.pro

Elizabeth Barrett Browning - Sonetul II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Doar trei din universul cel divin
Au auzit cuvântul tău – El sus,
Tu, că vorbeşti, şi eu! şi un răspuns
De Domnul a fost dat.. şi-a pus venin
Pe-a mele pleoape, să nu văd – ce chin –
Al tău chip blând – şi pentr-un om răpus
Sub cele lespezi unde-ar fi ajuns
Mai beznă n-ar fi fost. Şi e hain
Că Domnul face asta, drag amic!
Nu pot să ne despartă cei vulgari,
Vânt, mări, nu ne transformă niciun pic,
Ne strângem mâna peste munţii mari;
Iar la final, spre cer mergând pe dric,
Şi-n stele vom rămâne solidari.

Rainer Maria Rilke - Sonetul II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Precum măiestrului o foaie-aproape
chip drept îl prinde-n zbor, întâmplătoare,
ades cuprinde-oglinda, -n sfinte pleoape
prelins, surâsul singur al fecioarei
când zorile le-încearcă-însingurată,
ori sfeşnicul când rob sclipiri aşterne;
apoi în chipuri vii, întârziată,
răsfrânta umbră doar în suflu cerne..
În stins jăratic pier prelung mijite,
bir înnegritelor cămine,
privirile vieţii, irosite..
Ce pierde ţărna, poate spune cine?
Doar cel ce peste stăvili preaslăveşte
şi inima, cântându-şi, o-împlineşte.

William Shakespeare - Sonetul 2 [Sonnet II]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Când patruzeci de ierni te-au copleșit
Și vor brăzda ogorul cel frumos
Al tău chip tânăr, azi de toți privit,
Va fi precum veșmântul vechi și ros.
Și când vei fi-ntrebat, așa pe șleau,
De-a ta splendoare și de ce-ai avut,
Dac-o să spui că-n ochii tăi stinși stau
Vor râde toți de cum ai decăzut.
Dar ce plăcut ar fi ca să răspunzi
„Acest copil frumos n-ar exista
De n-aș fi fost și eu”, și să te scuzi,
Că-n el acum e frumusețea ta.
Și-astfel, bătrân, vei fi reînnoit,
Ai trup de gheață, sânge clocotit.