somnul – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Somnul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O formă de metabolism bazal
Ce prin noroc e involuntar;
Se-aplică-n stadiul planetar..
E zi de nopți, e-universal.
E-o pierdere-n volum de viață,
E-un paradox de viu câștig;
E timp din timp ce-ai stat covrig
În pântecele.. start de ață.
E-o descărcare de sublim
Cu-eroi mascați cu alte fețe,
Fiori uitați; pot să te-nghețe..
Mister de thriller, e un film!.
E-odihna sufletului, minții;
Ce pierzi din zi trăiești în noapte.
N-ai ochi, nu-s vorbe, nu sunt șoapte..
E SOMNUL.. ce-au etern părinții.

Johann Wolfgang Von Goethe - Frații

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Piroteala și somnul, doi frați, în a zeilor slujbă,
De Prometeu fură duși, neamului său, mângâiere;
Zeilor însă, ușure – greu de-ndurat pentru oameni,
Somn se făcu piroteala, somnul în moarte trecu.

James Weldon Johnson - Somnul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Somnul.
Somnule, tu ești cel mai bun duhovnic,
Distilator liniștit al balsamului de odihnă.
Cât de minunată este putința ta
Când altceva nu mai este cu putință.
Tu alini pieptul sfâșiat și plin de întristare
Când inimile noastre sângerează
Și nici un mângâietor nu se poate găsi,
Când sufletele cad împovărate de greutăți,
Când gândul torturează mintea cu probleme,
Când lacrimile care alină durerea refuză să curgă,
Atunci te arăți tu în zbor bătând ușor din aripi,
Și pacea uitării celei dulci din aripi se revarsă.
Dar ah, vechea durere pe care o aduce trezirea!
Acea durere reînvie îndată ce tu ai fugit.
Omule, de ce gândul morții te face să plângi
Când moartea este doar un somn nesfârșit fără vise?

Georg Trakl - Somnul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Blestemate, voi, negre otrăvuri,
Somn alb!
Această grădină preaciudată,
Amurgiți copaci
Plini de șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci.
Străinule! Umbra-ți pierdută
În roșul amurg,
Sinistru corsar
În a mâhnirii apă sărată.
La marginea nopții reaprinse păsări albe
Peste prăbușite orașe
De oțel.

Gheorghe Pitut - Somnul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când norii cad
pe dealul satului meu
în Ardeal
și putrezesc butucii roților la carul tras de bivoli,
tata adoarme coasa
într-o claie cu fân,
mama-și îngroapă
capul cărunt în fuioare
de cânepă
să n-o vadă fulgerul
și mie, departe, într-un mare oraș,
în podul palmei drepte
sub degetul mare
îmi crește o rană
fără de muncă, fără efort,
nici măcar cel
de a strânge mâna prietenului.

Ilarie Voronca - Împărțirea Somnului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Tot ceea ce e nour în zdrențele cerșetorului,
Tot ceea ce e auroră în mâinile ocnașului,
Și voi, copii singuri, cari dăruiți pleoape și lacrimi
Obrajilor emigrați printre vechile stele.
Somnul plugarului alintă brazdele,
Acolo unde rădăcinile au gene mai dulci decât rugăciunile;
În zorile făgăduite
El așteaptă o privire
Care să creadă pretutindeni în domnia fiilor săi.
Iată inima stejarului ciuruită de țipetele câmpia:
Să o luăm cu noi la ora când ferigele
Își risipesc pletele pe umerii șipotelor.
Femei mai goale decât cuțitele străbat câmpia;
Lucrurile lipite de trupul lor le preschimbă memoria,
Brațele lor nemăsurate depărtează fulgerele
Și năvile albastre care grăbesc spre vară.
Femeile se urcă pe treptele uitării,
Dar ele nu vor ajunge niciodată la crestele prăpăstioase,
Umbra lor le iese înainte, le sperie.