Versuri corectate și adnotate
Cu-amurgul se-mpreună înaltul zid pe cer,Un geam e luminat, tăcerea-i luminoasă.La uși nu bate nimeni și beznă e pe scăriȘi umbre cunoscute îmi tremură prin casă.Lumini tremurătoare pe ușă-n asfințitȘi larmă multă-n stradă, și forfotă, și umblet.Te-aștept, sărman prieten, ești visul de sfârșitPe care îl mai are crepuscularu-mi suflet.11 ianuarie 1902Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
La pian: spatele meu în lume.La pian: în spatele unui zid înalt.La pian: ca și cum ați merge într-o mină,sau pe o băutură de băut, fără a lua pe nimeni.
Legenda i-a stins toată semințiași i-a-ngropat-o-n zalele zăpezii,pe unde capre negre-și urcă iezii, –iar platoșele rocilor trufia.Singur rămas pe gresii de ardezii,și simte-n solitudine tăriași față-n față stă cu veșnicia,sub viscolele verzi ale amiezii.Durând din vreme veche-n vreme nouă,e ultimul zăgan uitat pe creste.Nu-i pasă dacă grindinile plouă,el știe doar că biruie și este,și-n piscul … Citește mai mult
Tu, oră, pleci, îți stingi măsura.Și aripa-ți mă rănește-așa.Și singur: ce să fac cu gura?Cu noaptea mea? Cu ziua mea?Iubită eu nu am, și nici cămin,nici loc cum dat e fiecărui.Și orice lucruri, cărora mă dărui,mă cheltuiesc și-adânci devin.
Toată lumea este numai în inima pământuluistrăpunsă de o rază de soare:și acum este seara
Primăvară:Un deal fără numeÎnvelit în ceață de dimineață.
Trecerea câmpurilor lungi,înghețat în șa,umbra mea se strecoară
Dacă este să cad la invitația somnului adânc,Inima frântă va dispărea în întunericul rătăcitor.Reclamarea memoriei pierdute,Aceea care m-a părăsit.Având un vis de două ori la acel moment,Ahh, preaiubită de tine,Dansând într-un vis, acea zi,Una care nu se va întoarce niciodată. Dacă este să cad la invitația parfumului dulce,Inima dezorientată se va îneca în umbra acelui … Citește mai mult
Un om tânăr, frumosMi-adoarme-ncet în sufletÎnfășurat într-un trenci vechiDin care el mă fură..Dezgheț… cartea, span de cuvinteMă cuprinde în tăcere –Un giulgiu peste mineȘi lumânările ce plâng..Ploaia stropește doar așaEu nu mai sunt al meu,Doar solitudinea, în eaSingură-i și urâtă..
II. La fuite de la lune.E-atâta pace împrejur,Cuprins e totul de visare,Tăceri adânci în umbra mare,Adânci tăceri ţi-n clar-obscur.Un ţipăt doar a săgetatSingurătatea: un crâmpei;Îşi cheamă soaţa un cârstei;Răspunde-n dealu-nceţoşat.Şi iată, luna-şi mută-n pripăDin calea zilei seceraSă se-adâncească-n peştera-i;Zăbranic galben şi aripă.