sobru

Zorica Latcu – Ce Vremi

de

Ce vremi cumplite vor veni,Ce oameni se vor naște,Că pe Hristos îl vor urî,Nevrând a-L mai cunoaște.Când li se va vorbi de El,Vor spumega de ură,Și vor striga, și vor huliCu-nverșunată gură.Chiar frați pe frați îi vor preda,La chinuri și la moarte,Și toți ca niște ucigași,Cu alții-or să se poarte.Pentru iubirea lui Hristos,Și pentru-al Lui … Citește mai mult

Oscar Wilde – Casa Judecății – Poem în Proză

de

Și era tăcere în Casa Judecății, și bărbatul veni în pielea goală înaintea luiDumnezeu.Iar Dumnezeu deschise Cartea Vieții Bărbatului.Și Dumnezeu îi spuse Bărbatului: ‘Viața ți-a fost rea, și ai vădit cruzime față deaceia care aveau nevoie de ajutor, și față de aceia cărora le lipsea ajutorul ai fost amarnicși lipsit de inimă. Săracii veneau la … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – În Cimitir

de

Când amintirea spre cimitirpașii îți îndreaptă,cu evlavie să te închiniîn fața tainei sacre a viitorului nostru întunecat!Mintea să îți înalți către Domnul.În fața ta,îngustul pat al somnului de vecizace, sub mila lui Iisus.Religia noastră scumpă cu demnitate slăveștemorminte și morții noștri.Libațiile, sacrificiile,ceremoniile păgâne ei nu-i plac defel.Fără ofrande stupidedin aur,îngustul pat al somnului de vecizace, … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – Întrerupere

de

Lucrarea zeilor o întrerupem noi,noi – ființe efemere, nepricepute și grăbite.La Eleusis și la Phitia în palate,de flăcări uriașe și fum înconjurateDemeter și cu Thetis pornesc lucrări utile. Darămereu Metaneira, din ale regelui încăperiiese în goană, despletită și-nspăimântată,și mereu Peleu, care se teme, intervine.

Ileana Mălăncioiu – Istoria Se Repetă

de

Istoria se repetă, Iisus şi-a dus cruceaAşa cum şi-a dus Isaac legătura cu lemneAşezată pe umerii săi de bătrânul AvraamNumai că Fiul Tău nu putea să fie înlocuitCa al lui, cu berbecul pregătit pentru jertfă.Cu privire la mult trâmbiţata înviere a morţilorNu se mai suflă o vorbă, dar ei au înţelesDin instinct că ea se … Citește mai mult

Tudor Arghezi – 1943

de

1943.Pe când dormeați un somn zăcut de ani,Un om a prăvălit o stâncă,Namiaza mare-n gloata de dușmani,De vuietul se mai aude încă.Pribeag și-apoi și călător în noapte,Nu strigă, nu se bate-n piept, nu cere.Dar voi, flămânzi de slavă fără fapte,Isprava lui știută o treceți sub tăcere.Noiembrie 1943,Lagărul Tg. Jiu,sub dictatură.Tudor Arghezi – VERSURI – 1980