șoarece – Versuri.pro

Mircea Manolescu - Șoarecele și Motanul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Undeva-ntr-o cramă cu butoaie pline,
De Bordeaux, de Riesling şi-alte vinuri fine
A pătruns un şoarece, fire curioasă
Lacomă şi foarte, foarte pofticioasă.
Azi dorind să-i ştie vinului dulceaţa
Îşi băgă prin vrane şi butii mustaţa
Şi mai cu mirosul
Mai cu picătura
Uite, păcătosul,
Întrecu măsura!
Se-mbătă şi astfel, ca orice beţiv,
Deveni îndată foarte agresiv.
Şi având atavic ură pe pisică
A crezut propice timpul să i-o zică.
Deci proptit în coadă
Fără pic de teamă
O făcu năroadă
Şi-o-njură de mamă.
Ba-i strigă să urce, grabnic, pe butoaie
Ca să-i dea şi-o sfântă mamă de bătaie!
Din nefericire, n-a strigat în van,
Căci trecând prin faţa cramei un motan
Coborî pe scară
(Evitând pripeala),
Îşi întinse-o gheară..
Şi acum
MORALA
Cam aşa se-ntâmplă când întreci măsura:
Îţi dictează-alcoolul ce să spună gura!

Daniel Vişan-Dimitriu - Bu-Hu-Hu!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Noaptea-i e stăpână și nu stă deloc,
Buha cea bătrână și cu strașnic cioc.
Bu-hu-hu întruna prin pădurea ei,
Tot holbându-și ochii după șoricei.
Își înghit, aceștia, chițăiturile-n sec
Dacă văd o umbră, căci ar fi zevzec
Cel ce-ar scoate-un sunet spre-a se remarca
Pentru vreo chițoaică cu chiț-chiț-ul “da!”.
Se oprește corul de orăcăieli
Și privighetorul din pălăvrăgeli
Când, pe aripi mute, în picaj solemn,
Moartea se ivește, fără nici un semn.
Ochii săi de noapte văd ca-n plină zi
Și, de te-ai ascunde, nici măcar n-ai ști
Dacă ea te vede … Gata, scuipă-n sân! –
Asta-ncioacă acul dintr-un car cu fân.
Numai că, de-o vreme, caută ceva
Ce n-a fost de-o viață în pădurea sa
Și-a aflat că nu e oarece sărman:
E un șoarec mare, politician.

Rastgu Sahin feat Ionita Antonio - Pace Pace Între Două Dobitoace

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Le le le lei lei lei
Câinii sunt ca niște zmei
Și pisicile sunt niște zâne
Care se cred stăpâne!
Șoarecele e singurul
Căruia îi este deschis sufletul
El își dorește numai pace
Și pace se face!
Le le le lei lei lei
Câinii sunt ca niște zmei
Și pisicile sunt niște zâne
Care se cred stăpâne!
Șoarecele e singurul
Căruia îi este deschis sufletul
El își dorește numai pace
Și pace se face!
Pace

Grigore Alexandrescu - Șoarecele și Pisica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un șoarece de neam, și anume Raton,
Ce fusese crescut sub pat la pension,
Și care în sfârșit, după un nobil plan,
Petrecea retras într-un vechi parmezan,
Întâlni într-o zi pe chir Pisicovici,
Cotoi care avea bun nume-ntre pisici.
Cum că domnul Raton îndată s-a gândit
Să o ia la picior, nu e de îndoit.
Dar smeritul cotoi, cu ochii în pământ,
Cu capu-ntre urechi, cu un aer de sfânt,
Începu a striga: „De ce fugi, domnul meu?
Nu cumva îți fac rău? Nu cumva te gonesc?.”
Binele șoricesc cât de mult îl doresc
Și cât îmi ești de scump, o știe Dumnezeu!
Cunosc ce răutăți v-au făcut frații mei,
Și că aveți cuvânt să vă plângeți de ei;
Dar nu sunt cum crezi; căci chiar asupra lor
Veneam să vă slujesc, de vreți un ajutor.
Eu carne nu mănânc; ba încă socotesc,
De va vrea Dumnezeu, să mă călugăresc.”
La ast frumos cuvânt, Raton înduplecat,
Văzând că Dumnezeu de martor e luat,
Își ceru iertăciuni și-l pofti a veni
Cu neamul șoricesc a se-mprieteni.
Îi duse pe la toți, și îl înfățișa
Ca un prieten bun ce norocul le dă.
Să fi văzut la ei jocuri și veselii!
Căci șoarecii cred mult la fizionomii,
Și-a acestui străin atâta de cinstit
Nu le înfățișa nimic de bănuit.
Dar într-o zi, când toți îi deteră un bal,
După ce refuză și limbi și cașcaval,
Zicând că e în post și nu poate mânca,
Pe prietenii săi ceru a-mbrățișa.
Ce fel de-mbrățișări! Ce fel de sărutat!
Pe câți gura punea,
Îndată îi jertfea;
Încât abia doi-trei cu fuga au scăpat.
Cotoiul cel smerit
E omul ipocrit.

Leonid Dimov - Mit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Totul a fost întrerupt deoarece
Prin încăperi trecuse un șoarece.
Dar, vă dați seama, nu era un șoarece obișnuit:
Avea coada ruptă și dura la nesfârșit.
Trecerea lui plină de chițăit și putoare
Era foarte mare.
Iar noi, copiii cu funde galbene la gât,
Stăteam lipiți de perete. Era urât
Și nici nu ne băga în seamă.
Nouă însă ne era tare teamă
Când trecea șoarecele pe lângă noi
Fixându-ne cu ochiul ca un biloi
Negru și sticlos.
Îl rugam frumos să ne lase în pace, să treacă.
Dar lui îi era a petrecere și a joacă
Și ne trezeam așa,
Chiuind pe spinarea lui: Mascara!
O, era șoarecele nostru de dimineață
Purtând lumină vânătă pe mustață
Și ne spunea povești și ghicitori
Cu paraboloizi și privighetori
Până ne cădeau dinții,
Ne-ngropam jucăriile, părinții
Și rămâneam în irizare și-n aură,
Să-l așteptăm înlemniți, lângă gaură.

Nicolae Dabija - Șoarecele Cuvintelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Lui Liviu Damian.
Prin măduva cuvintelor
umblă un șoarece care le roade,
a început de la cântece,
dar se aude și pe la balade.
Într-o zi, printre foile lui,
poetul, muțit de mirare,
a dat de-un cuvânt fără litere
și, ascultându-l, a văzut că nici sunete nu are.
E lucrul șoarecelui, și-a zis,
și-atunci și-a ars poeziile toate,
visând un singur vers, cu cuvinte din-astea,
fără de sunete și fără de litere,
dacă se poate.

Tudor Arghezi - Tâlharul Pedepsit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Într-o zi, prin asfințit,
Șoaricele a-ndrăznit
Să se creadă în putere
A prăda stupul de miere.
El intrase pe furiș,
Strecurat pe urdiniș,
Se gândea că o albină-i
Slabă, mică și puțină,
Pe când el, hoț și borfaș,
Lângă ea-i un uriaș.
Nu știuse ca nerodul
Va da ochii cu norodul
Și-și pusese-n cap minciuna
Că dă-n stup de câte una.
Roiul, cum de l-a zărit
C-a intrat, l-a copleșit.
Socoteală să-i mai ceară
Nu! L-au îmbrăcat cu ceară,
De la bot până la coadă
Tăbărate mii, grămadă,
Și l-au strâns cu meșteșug,
Încuiat ca-ntr-un coșciug.
Nu ajunge, vream să zic,
Să fii mare cu cel mic,
Că puterea se adună
Din toți micii împreună.

Alecu Donici - Șoarecele și Guzganul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

– Vecine! Ai auzit o veste de priință?
Zicea către guzgan un șoarece la ambari,
Că leul au luat în unghie pe mâță
Și noi de-acum vom fi aice mari și tari.
– Ei, nu te bucura, prietene, degeaba –
Guzganul au răspuns c-un aer ispitit –
Căci de va rămânea la ei pe unghii treaba,
Apoi sărmanul leu nu scapă nezătrit:
Ca mâța fiară nu-i mai groaznică sub soare.
Fricoșilor le par puternici numai cei
De care se tem ei.
Precum la noi au zis o treaptă oarecare:
Doar pui, armașul mare.