Smerenie – Versuri.pro

Michelangelo - La Diadema Ta Strălucitoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La diadema ta strălucitoare
nu poate om să-ajungă,
pe-o cale-abruptă, lungă,
de nu-i arăți, smerită, curtenire:
urcușul crește, vlaga-n mine moare
și răsuflarea-și află-n drum oprire.
Înalta-ți strălucire
sus vrea s-o știe sufletu-mi, comoară,
vrăjit de înălțimile celeste;
dar ca să aflu-n vraja-ți fericire,
eu te implore: coboară
pân’ unde-ajung… În mine pace este,
căci tu ghicind aceste,
îți vei ierta că am urât suirea,
punând în coborârea ta iubirea.

Michelangelo - 284

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu pot gândi la Tine și în față
să nu-mi apară-nchipuirea morții,
prin care arta piere, pier și genii.
Dar de mai viu, cum alții cred, în viață,
viață voi da artei, urmând sorții,
slujndu-Te prin multele-mi smerenii.

Costache Ioanid - Mergea Un Bătrânel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mergea un bătrânel spre adunare.
Trecea încet prin văile aurii
Și el citea cu-n fel de-nfiorare
Scriptura sfântă, cartea din vecii.
Și cum mergea și se oprea deodată
Tot răscolind prin psalmi și prin profeți
Un om bogat cu firea-ndestulată
Îl înfruntă râzând cu ochi șireți.
Bătrâne, văd că ești un om cu carte,
Ești plin de-nvățătură până-n dinți,
Și, tot citind, gândești că după moarte
Te-or așeza ispravnic pentru sfinți.
Măi omule, zadarnică ți-e truda,
Cum, tu în rai, tu rob din neam în neam?
Nu intră, bre, în slavă, caracuda,
Ci, cei bogați, un Iov, un Avraam.
Tu, dacă mori, te-or duce pe trei scânduri,
Fără slujire, fără lumânări,
Eu pun alai de preoți, rânduri, rânduri,
Cu rugăciuni spre sfintele-ndurări.
Ce poți tu da pentru pomeni, răspunde?
Și pentru parastasul tău cât dai?
Eu dau oricât, că, uite, am de unde,
Și-atuncea, tu sau eu ajung în rai?.
Stăpâne, să mă ierți de îndrăzneală,
Dar dumneata cunoști mai mult ca noi.
Dar raiul nu-i pe bani, nu-i pe tocmeală,
Și bani în rai n-ar fi decât gunoi.
Că toți murim, acesta ne e datul,
Dar iată că ‘naintea lui Hristos,
Oricâte pungi aș stăpâni, bogatul
Nu-i alta doar decât un păcătos.
Și nu s-a dat sub cer decât un Nume,
Decât o slujbă și decât un vad,
Fără iertarea lui Hristos anume,
Nu poți intra, să știi, decât în iad.
Mă, pui de rob, nu ți-ai trecut măsura?
Te crezi om înțelept și cărturar
C-ai buchinit și tu pe brânci Scriptura,
Și te-ai făcut duhovnic din plugar?.
Ia cugetă, bătrâne, cum adică,
Vrei să mă legi cu proștii-ntr-un mănunchi?
Eu, muntele, să-nvăț de la furnică?
Eu, leul, să mă târâi pe genunchi?.
Nu vezi, la răsărit, la soare-apune,
La miazănoapte și la miazăzi,
Pământ și ape ale cui sunt, spune?
Sunt ale tale sau a cui or fi?.
Stăpâne, cât cuprinde-n zări, departe,
Nimica nu-i al meu, dar nici n-aș vrea.
Că, uite, mie-mi spune-această Carte
Că eu am mult mai mult ca dumneata.
A dumitale-i brazda asta multă,
Al dumitale-i bolovanul greu,
A dumitale-i valea, dar ascultă:
Privește cerul, ceru-ntreg e-al meu!

Cedry2K - Rugăciune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Doamne, dă-mi smerenie față de-ai Tăi
Azi când sunt toți șmecheri, tot mai goi
Și tot nu-s răi ca noi care nu-nțelegem
Că dragostea Ta e mai presus de orice lege
Ia-mi harul de-a face rime
Dă-mi harul de-a face bine
Oricui n-ar face pentru mine
Dă-mi pe masă o pâine și-n inimă un foc
Care să ardă numa’ pentru Tine sau deloc
Când lumea va fi un front fără frontiere
Cu bombe chimice, mitraliere și mortiere
Rămâi sec peste cartiere smulgând sufletele
Din trupuri cu tot cu frapiere
Cotidiene șicane fac milioane să aclame
Oamenii în van era dramei pentagrame pe icoane
Duhul antihristic în reclame
Holograme cu iz mistic hedonistic
Nihilismul ascunde atent crezul patristic
Și nu mai avem suport moral, doar logistic
Programe sofisticate prelucrând artistic
Miliarde de date comandate statistic
Vremuri din urmă vin pe bune
Luându-ne pe toți de la mii pan’ la mișei în costume
Nu vreau oțel sau cățel să mă protejez
Credința în Tine e destul, vreau s-o păstrez
Miluiește pe mine păcătosul
Ia de la mine prinosul, ia răul, prisosul
Dezgheață-mă cu bunătatea Ta cum ai făcut
Cu sfinții ce-acum stau de-a dreapta Ta
Am curvit, am înșelat, am hulit, am judecat
Am osândit pe oricine, mai puțin pe mine
Sunt chiar un criminal în serie, că realmente
Am ucis cu sânge rece multe sentimente
Ajută-mă să străbat desișuri folosind
Cuvântul Tău ca pe-o sabie cu două tăișuri
Învață-mă ce-i silirea, ce-i înfrânarea, ca să-nțeleg iubirea și să-mi urmez chemarea,
Doamne dă-mi apă, pâinea și sarea
Ia de la mine mândria, arată-mi calea
Și iartă-mi, Tată, mie nepăsarea
Căci am greșit și după ce mi-ai arătat înșelarea
Iartă-mă și zi-mi ce să fac,
Când cel rău vorbește prin mine, Tu fă-mă să tac
Să nu mă bag când nu trebuie, dă-mi forța să
Țin departe gânduri negre ca un sfânt în zeghe
Când deznădejdea mă inundă, fecundă secunda cu secunda
Demoni vor să pătrundă, urcându-se pe pereți
Te aud cum mă cerți, dar o faci să mă-ndrepți
Să-mi amintesti că mă ierți, că eram confuz
Ca Babel, Te-am prigonit ca Saul
Acum vreau să Te vestesc ca Pavel
Nu hain ca și Cain, ci trăind ca Abel
Bucurându-mă de toate, pământuri și ape
Ajută-mă să uit de faptele bune,
Nu-mi mai arde de glume, vreau departe de lume
Să pot muri încet până în momentul în care
Mândria moare, și-o să iubesc pe fiecare
Chiar dacă e una dintre celelalte fiare
Ce-arată colți și scoate gheare, sau poate
Chiar e un om bun ce poate doar e
Prins de plăceri ușoare, trecătoare, materiale
Cârcotași, răutăcioși, chitriși, invidioși,
vicioși, prejudicioși, furioși, libidinoși
Îndreaptă-ne, Tată, că numai Tu poți
Și tocmai pentru că poți, iartă-ne pe toți!

Daniel Branzai - Pentru Fratele Ionid

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pentru fratele Ionid,
Mi-e mersul umil și pasul ușor
Și-ades eu mă-ascund în tăcere.
Mărire nu vreau, nu caut onor,
Nu fac din orgoliu avere.
Nu vreau să mă-nalț, căci nu vreau să cad,
Mai mic vreau să fiu tuturora.
Golit de mândrie, păzit de arțag,
Voința-mi nu-i lege altora.
În lumea cea strâmbă, cu susul în jos,
Micimea nu-i semn de putere,
Da-n lumea ce vine, în cea cu Cristos,
Domnia-i va fi mângâiere.
Cum trăznetul cade pe ce-i înălțat,
Mânie va fi pentru cel îngâmfat.

Saadi - Despre Smerenie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Căzând din nori în mare, un strop subțire
se rușina de-a ei nemărginire.
„Oriunde-i marea – eu ce sunt?
„Și ea de este – eu nu sunt!”.
Acest dispreț de sine-având temei,
o scoică îl primi în sânul ei.
Iar soarta, vrând pe veci să-l ocrotească,
făcu s-ajungă o perlă-mpărătească.
Schimbată-n măreție fu-ntreaga-i umilință.
La poarta neființei bătând, primi ființă.
Vezi, înțeleptu-alege-al smereniei veșmânt.
Doar ramul plin de poame se pleacă la pământ.
*.
Un tânăr înțelept și blând la fire
ceru într-un oraș adăpostire.
Dreptcredincioșii-i prețuiră graiul,
și-l puseră apoi să-și schimbe straiul.
I-a zis cel mai de frunte dintre ei:
„N-ai vrea să mături praful din moschei?”.
Aceste vorbe-abia de fură spuse,
că tânărul de-acolo se și duse.
Își ziseră acei cu fața slabă
că i-au cerut o prea măruntă treabă.
Odată-l întâlni pe drum o slugă.
„Făcut-ai rău că ai plecat în fugă.
„Tu n-ai știut s-alegi în acea zi,
„căci doar servind te poți desăvârși”.
„Nimic n-a fost atunci de măturat.
„Eu doar spurcam acel lăcaș curat.
„Plecai fugind de-acolo-n ziua aceea,
„ca nu cumva să murdăresc moscheea!”.
*.
Avea un înțelept, vestit în țară,
o slugă rea, doar bună de ocară.
Când să gătească se dădea în lături.
Mânca la masă cu stăpânu-alături,
și îi lua chiar pâinea de la gură,
iar de băut, nu-i da o picătură.
De vorbe nu-i păsa, nici de toiag.
Și-n ușă el bătea doar cu arțag.
Stăpânului îi zise un vecin:
ei fapte bune de la un hain?”.
Pe drum îi presăra scaieți și spini
și în fântână azvârlea găini.
Stăpânului îi zise un vecin :
”Vrei fapte bune de la un hain”.
Răspunse cel cu inima pioasă:
„Prietene al meu de stirpe-aleasă,
„e rea de fire sluga, nu-i minciună,
„dar firea mea devine tot mai bună.
„Acest om mă face, de rabd fapta lui,
„să pot rabda urgiile oricui”.
*.
Iubea un om cu inima curată
o fată tot la fel de ne-ntinată.
Răbda mereu de la dușmani batjocuri,
cum dai cu bâta-n minge pe la jocuri.
Îi spuse cineva: „Nu ţi-e rușine,
că pumni și pietre curg puhoi pe tine?.
Ți-e trupu-atât de slab, fără voință,
de rabzi orice dușmană umilință?.
”Nu mai ierta-a vrăjmașilor urgie,
căci se va spune că n-ai bărbăție”.
Răspunse cel cu dragoste fierbinte.
Cu aur scrieți ale lui cuvinte:
„Mi-e inima o casă plină de iubire.
„Cum poate ura-n ea să-și afle-adăpostire?”

Traian Dorz - Din Zorii Zilei Mele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din zorii zilei mele în lanul Tău m-am dus
Culegător de spice, aşa cum Tu mi-ai spus!
Cântau secerătorii. Eu îi urmăm tăcut
Sfios şi singuratic şi lăcrimând că Rut.
Prin tot zăduful zilei sub soarele arzând,
Cu fruntea aplecată m-am ostenit tăcând,
Dorind când vine seara să-Ţi pot aduce-n prag
C-o dragoste smerită toţi snopii strânşi cu drag.
Stăpâne, iată seara se-ntinde peste vai
Pe rând se-ntorc Acasă toţi lucrătorii Tăi.
În urma tuturora, mă-ntorc şi eu, tăcut,
Sfios şi singuratic şi lăcrimând că Rut!
Mă ruşinez de rodul puţin agonisit
Dar Tu cunoşti arşiţa prin care m-am trudit.
O, iată vine noaptea! Îţi cer un adăpost
S-adorm cu cei cu care la munca Ta am fost!
Întinde-ţi peste mine veştmântul Tău, tăcut,
La Sfintele-Ţi picioare s-adorm şi eu ca Rut.
Iar mâine Dimineaţă mă scoală fericit
Să-ntâmpin Bucuria spre care-am suferit!

Rumi - Rugămintea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

L-am rugat pe Dumnezeu
Să-mi dea putere,
Dar El m-a făcut slab
Ca eu să învăț simplitatea și smerenia.
L-am rugat să mă ajute
Să fac fapte mari.
Dar El m-a micșorat
Ca eu să fac fapte bune.
L-am rugat să-mi dea bogăția
Ca eu să fiu fericit,
Dar El m-a făcut sărac
Ca să devin înțelept.
L-am rugat toate lucrurile
Ca să pot gusta viața.
Dar El mi-a dat viața
Ca să pot gusta toate lucrurile.
Nu am primit nimic
Din tot ce-am cerut,
Dar am primit tot
Ce-a fost bun pentru mine.
Împotriva voinței mele
Au fost ascultate rugămințile mele.
Sunt printre oameni
Un om binecuvântat.

Radio 21 feat Taxi Cu Shurubel Si Bogdan - Despre Smerenie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dimineața-n mare fel (Asta) la Radio 21.
Dar n-am ce-o să zici.
Eu cred că Dumnezeu preferă lemnul.
Lemnul și spațiile mici.
Eu cred că Dumnezeu preferă lemnul.
Lemnul și spațiile mici.
Pentru că tu ești
Sub pielea mea.
Hop, #lemnul
Hop, hop, #lemnul
Hop, #spatiile mici.
Hop, #lemnul
Hop, hop, #lemnul
Hop, #spatiile mici.
Eu cred că..
Eu cred că.. Dumnezeu preferă lemnul.
Lemnul și spațiile mici.
Eu cred.. că Dumnezeu.. preferă lemnul..
Dimineața-n mare fel la Radio 21
Duuuuhuuuumneze, Duuuuhuuuumnezeu preferă lemnul doie!

Radu Gyr - Cronicarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu basme în bucoavna mea oi pune,
nici scornituri, ci lacrimi și smerenii,
că scriu îngenuncheat ca-n rugăciune,
de țara asta arsă de bejenii.
Tu, veacule de negură și zloată,
poftește-aici la judecată dreaptă.
Măria-Ta, cântarul meu Ți-arată
ocalele din cuget și din faptă.
Mi-e dat să torc izbeliștea și slava..
Ca prin cămări cotrobăiesc prin vreme.
Mi-aud trosnind ca din țâțâni voroava,
și ca un piept letopisețul geme.
Dar când smeritul rob ce sunt, cutează
a scrie că de la Râm pogoară,
Crăciun mi-e pana, slova Bobotează,
și se răstoarnă ceru-n călimară.