Doamne, dă-mi smerenie față de-ai Tăi
Azi când sunt toți șmecheri, tot mai goi
Și tot nu-s răi ca noi care nu-nțelegem
Că dragostea Ta e mai presus de orice lege
Ia-mi harul de-a face rime
Dă-mi harul de-a face bine
Oricui n-ar face pentru mine
Dă-mi pe masă o pâine și-n inimă un foc
Care să ardă numa’ pentru Tine sau deloc
Când lumea va fi un front fără frontiere
Cu bombe chimice, mitraliere și mortiere
Rămâi sec peste cartiere smulgând sufletele
Din trupuri cu tot cu frapiere
Cotidiene șicane fac milioane să aclame
Oamenii în van era dramei pentagrame pe icoane
Duhul antihristic în reclame
Holograme cu iz mistic hedonistic
Nihilismul ascunde atent crezul patristic
Și nu mai avem suport moral, doar logistic
Programe sofisticate prelucrând artistic
Miliarde de date comandate statistic
Vremuri din urmă vin pe bune
Luându-ne pe toți de la mii pan’ la mișei în costume
Nu vreau oțel sau cățel să mă protejez
Credința în Tine e destul, vreau s-o păstrez
Miluiește pe mine păcătosul
Ia de la mine prinosul, ia răul, prisosul
Dezgheață-mă cu bunătatea Ta cum ai făcut
Cu sfinții ce-acum stau de-a dreapta Ta
Am curvit, am înșelat, am hulit, am judecat
Am osândit pe oricine, mai puțin pe mine
Sunt chiar un criminal în serie, că realmente
Am ucis cu sânge rece multe sentimente
Ajută-mă să străbat desișuri folosind
Cuvântul Tău ca pe-o sabie cu două tăișuri
Învață-mă ce-i silirea, ce-i înfrânarea, ca să-nțeleg iubirea și să-mi urmez chemarea,
Doamne dă-mi apă, pâinea și sarea
Ia de la mine mândria, arată-mi calea
Și iartă-mi, Tată, mie nepăsarea
Căci am greșit și după ce mi-ai arătat înșelarea
Iartă-mă și zi-mi ce să fac,
Când cel rău vorbește prin mine, Tu fă-mă să tac
Să nu mă bag când nu trebuie, dă-mi forța să
Țin departe gânduri negre ca un sfânt în zeghe
Când deznădejdea mă inundă, fecundă secunda cu secunda
Demoni vor să pătrundă, urcându-se pe pereți
Te aud cum mă cerți, dar o faci să mă-ndrepți
Să-mi amintesti că mă ierți, că eram confuz
Ca Babel, Te-am prigonit ca Saul
Acum vreau să Te vestesc ca Pavel
Nu hain ca și Cain, ci trăind ca Abel
Bucurându-mă de toate, pământuri și ape
Ajută-mă să uit de faptele bune,
Nu-mi mai arde de glume, vreau departe de lume
Să pot muri încet până în momentul în care
Mândria moare, și-o să iubesc pe fiecare
Chiar dacă e una dintre celelalte fiare
Ce-arată colți și scoate gheare, sau poate
Chiar e un om bun ce poate doar e
Prins de plăceri ușoare, trecătoare, materiale
Cârcotași, răutăcioși, chitriși, invidioși,
vicioși, prejudicioși, furioși, libidinoși
Îndreaptă-ne, Tată, că numai Tu poți
Și tocmai pentru că poți, iartă-ne pe toți!
Sensul versurilor
Piesa este o rugăciune sinceră de pocăință și cerere de ajutor divin. Artistul își recunoaște greșelile și cere îndrumare pentru a depăși ispitele și a trăi o viață mai bună, dedicată credinței.