siretlic – Versuri.pro

Maria Ciobanu - Buburuza

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Buburuza de pe frunză,
M-a mușcat neica de buză,
M-a mușcat și m-a durut,
L-am lăsat, că mi-a plăcut,
L-am lăsat, că mi-a plăcut!
M-a mușcat și de obraz,
Mor fetele de necaz,
Mor fetele de necaz!
Că nu le-a mușcat pe ele,
De urâte și de rele,
De urâte și de rele!
Se-ntrebau: cine-i de vină?
Eu le-am spus că o albină!
S-au făcut că m-au crezut,
Dar cu ochiul și-au făcut,
Dar cu ochiul și-au făcut!
Și-au dat coate și-au râs,
Adevarul nu le-am spus,
Adevarul nu le-am spus!
Cât or vrea ele să râdă
Neica n-o să ia o hadă,
Neica n-o să ia o hadă!
Cât or vrea ele să râdă,
Neica n-o să ia o hadă,
O să râdă cât or vrea,
Neica pe mine mă ia,
Neica pe mine mă ia!
Când păzeam la lubeniță
Mi-a furat neica gurița,
Mi-a furat neica gurița!
M-am făcut cam supărată
Dar m-am lăsat sărutată,
Dar m-am lăsat sărutată!
M-am făcut că sunt mâhnită,
Dar m-am lăsat păcălită!
Când supărarea mi-a trece,
Am să-i fur și eu vreo zece
Am să-i fur și eu vreo zece!
Să-l satur de sărutat,
Și să-l dezvăț de furat
Și să-l dezvăț de furat!
Că dragostea pe furate
E mai bună decât toate
E mai bună decât toate!
Că iubitul cel furat
E mai bun decât cel dat,
E mai bun decât cel dat!

Cantece pentru copii - Pupăza Din Tei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pu, pu, pu, strici mereu somnul meu, pupăza din tei.
Las’ că mi te prind moțată și te-oi întreba ce vrei,
Când ți-oi smulge coada toată și te-oi vinde pe cinci lei.
Pu, pu, pu, pu, pu, pu, chiar acu’, o să-ți viu de hac!
Și-ajungând la tei căciula peste cuib capcan-o fac.
Și-apoi, scotocind cu mâna, prind de gât puiul de drac.
Ha, ha, ha, vezi așa, mi te-am prins, că de mult ți-o coc!
Și la târg ajuns cu dânsa, printre lume îmi fac loc,
Strigând cât mă ține gura, să se-audă-n iarmaroc:
Negustor, pupăze vând, marfa mea-i blândă ca un miel.
Dar un moș cu barba deasă, de unde-o fi fost de fel,
Îmi croi câteva bețe, luând pupăza cu el.
Ajutar, hai săriți! Hoții, mai, pradă-un negustor.
Moșul însă, rupând sfoara, zvârle pupăza spre nor,
Și dihania, voioasă, o porni spre sat în zbor.
Astăzi iar, pu, pu, pu, ca un drac, sus în tei la noi!
Poți să cânți la noi, spurcato, până-n veacul de apoi!
Nu mai fac negustorie cu moțate de-alde voi.

Johann Wolfgang Von Goethe - Prizonierul de Șobolani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt cântărețul renumit,
Ce șobolani am tot vrăjit;
De vraja mea și de-al meu sârg
Vevoie are și-acest târg.
Căci dacă șobolani mai fi-vor
Și de-o mai fi și câte un dihor,
Prin cântec pot să fac să plece
De-aici lighioanele zevzece.
Pe lumea asta, negreșit,
Eu și copii am amăgit.
Chiar cel mai dârz se face blând,
Povești de aur dacă-i cânt;
Băieți de mi se-mpotrivesc,
Și fete de uimesc, firesc,
Pe unul doar de-l prind, îndată
Urmat e de întreaga ceată.
Și-i cântărețul renumit,
Căci fete a ademenit;
Orașe-n toată țara nu-s,
În care să nu fi sedus.
Și chiar de-s fetele sfioase,
Și sunt neveste virtuoase,
De-nstrun un cânt vrăjit pe coarde,
Îndată mă iubesc de moarte.

George Gordon Byron - Beppo - Strofa - XCVII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ajuns în Corfu, Beppo, cu mult zor,
Trecu calabalâcul pe alt vas
Și se dădu drept turc, neguțător
De felurite mărfuri. Din impas
Îl scoase șiretlicul, căci ușor
Putea fi pus la zid. Deci într-un ceas
Fu în Veneția. Trecu năpasta:
Venea să-și ia căminul și nevasta.

George Coșbuc - Rea de Plată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ea vine de la moară;
Şi jos în ulicioară
Punându-şi sacul, iacă
Nu-l poate ridica.
– „Ţi-l duc eu! î – „Cum? î – „Pe plată!
Iar ea, cuminte fată,
Se şi-nvoieşte-ndată.
De ce-ar şi zice ba?.
Eu plec cu sacu-n spate.
La calea jumătate
Cer plata, trei săruturi.
Dar uite, felul ei:
Stă-n drum şi să socoate,
Şi-mi spune câte toate,
Că-s scump, că ea nu poate,
Că prea sunt multe trei!.
Cu două se-nvoieşte,
Iar unul mi-l plăteşte,
Cu altul să-mi rămâie
Datoare pe-nserat.
Dar n-am să-l văd cât veacul!
Şi iată-mă, săracul,
Să-i duc o poştie sacul
P-un singur sărutat!

Anton Pann - Un Nebun Făgăduiește și-nțeleptul Se-amăgește

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Într-o zi, Nastratin Hogea, ceartă c-un vecin având,
Fuse tras la judecată, pentru dânsul jalbă dând;
Nastratin plecând să meargă spre a se înfățișa,
Băgă-n sân un pietroi mare și se-nfățișă așa;
Când pârâtorul de dânsul spunea câte îi plăcea,
Nastratin pe taină sânul își arăta și tăcea.
Judecătorul văzându-l că își bătea sânul plin,
Toată dreptatea o dete în partea lui Nastratin;
După ce jeluitorul fu d-aci afară dat,
Zise lui Nastratin Hogea: – Scoate ce mi-ai arătat;
El scoțând îndată piatra, o puse cu cinste jos
Și se trase la o parte, cu chip prea politicos.
– Dar ce este asta? zise judecătorul bătrân;
– Este darul, el răspunse, ce ți-l arătam în sân.