simfonie – Versuri.pro

Satra B. E. N. Z. - Simfonia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

REFREN KEED:
Spune-le, spune-le, spune-le, că mama nu a crescut niciun fraier,
Spune-le, spune-le, că o să cânt până o să rămân fără aer.
Asta-i dedicată, pentru toți frații din Satra,
Pentru orice persoană, loială, dedicată,
Asta-i viziunea mea, asta-i simfonia mea,
Asta-i tot ce știu să fac, Satra e familia.
Tarfo, te rog, nu mă bruia, ăsta-i momentul meu (raaaa)
Și-am așteptat atâta timp și nimeni nu o să mi-l ia.
NOSFE:
Ca să îmi înțelegi versul, întoarce-l pe față, pe verso,
Îi dau cam 1000 de sensuri, Nosfe nu scrie doar versuri,
Satra B.E.N.Z. sună a succes, tre’ să fac bani să trăiesc,
Ratele să le plătesc, copilul eu tre’ să mi-l cresc.
E greu să vezi rama când ești în tablou,
E greu să simți starea când nu ești în tablou,
E greu să mă susții când vezi cum o ard „io”,
E greu să fii frate la greu, de-aia ești bro.
REFREN KEED:
Spune-le, spune-le, spune-le, că mama nu a crescut niciun fraier,
Spune-le, spune-le, că o să cânt până o să rămân fără aer.
Asta-i dedicată, pentru toți frații din Satra,
Pentru orice persoană, loială, dedicată,
Asta-i viziunea mea, asta-i simfonia mea,
Asta-i tot ce știu să fac, Satra e familia.
Tarfo, te rog, nu mă bruia, ăsta-i momentul meu (raaaa)
Și-am așteptat atâta timp și nimeni nu o să mi-l ia.
KILLA FONIC:
Mama n-a crescut o t***, tarfo (uuuuu)
N-am teamă de dușmani, nicio teamă de gardă
N-am teamă de zeghe, bag p***a cum nu mă duuuc,
N-o s-ajung la balamuc, că sunt cu Super-Solo și Rockstar-ul e de-acolo, cioara,
Și vin de-acolo unde-i prind pe fraierii pe stradă.
SUPER ED:
Sunt cu Lama Fina și tai p***e pe suflet,
La inimioara lor frumoasă ne turnăm ca ungem,
Suntem Satra B.E.N.Z. și când aparem distrugem (bu, u, u, u, u, u, uuu)
Asta-i viziunea mea, asta-i ficțiunea mea,
Că între-atâtea realități, [?] altcineva.
REFREN KEED:
Spune-le, spune-le, spune-le, că mama nu a crescut niciun fraier,
Spune-le, spune-le, că o să cânt până o să rămân fără aer.
Asta-i dedicată, pentru toți frații din Satra,
Pentru orice persoană, loială, dedicată,
Asta-i viziunea mea, asta-i simfonia mea,
Asta-i tot ce știu să fac, Satra e familia.
Tarfo, te rog, nu mă bruia, ăsta-i momentul meu (raaaa)
Și-am așteptat atâta timp și nimeni nu o să mi-l ia.

Sisu Tudor - Outro (Simfonia)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îmi pare o nebunie,
Cât de clar îmi ești și cât de greu îmi e să-ți spun și ție
De-aia am scris această simfonie
Nu pentru recompense de hârtie,
Dar dacă vin ploaie, lasă-le să fie și nu uita să-mi pui în suflet bogăție
Fiindcă nu vreau nimic din ce m-ar împiedica să vin în Împărăție
Și împarte cu mine tot de la tristețe pân’ la bucurie,
Tu m-ai susținut încă din copilărie
De-aia mulți nu înțeleg și nu au cum să știe ce-i ascuns cu adevărat în această poezie
Și doar se gândesc că eu te iubesc, ar fi o erezie
Tu trăiești prin toți cei care îmi sunt dragi mie
Și dragi poa’ să fie și o mie
Cât iubești cu mine, râd de parcă ar fi o comedie
Când nu te simt, tremur de parcă aș fi o păpădie
Fii tu vântul care o să-mprăștie tot ceea ce voi scrie
Această viziune despre o nouă Românie
Momentan afectată de tiranie, interese și lăcomie
Căutam căi către nemurire prin suburbie
Salvarea nu ține cont de sărăcie sau bogăție
Omul trebuie să știe că-s doar unelte
Și lumea e o orchestră făcută să atingă note perfecte
Întotdeauna m-am uitat la film pentru actori niciodată pentru efecte
(Haha) Cred că aveți mințile defecte.

Sisu Tudor feat Roxana Zbora - Simfonia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Rupe-i, rupe-i, asta e ce toată lumea-mi spune,
Nimeni nu mai e ca tine, nimeni n-o mai dă ca tine,
Plus c-ai bagabonți cu tine, o mulțime,
Reprezinți strada și-ai făcut din asta o simțire,
C-ai tu o sclipire care face bagabontul să se simtă bine,
C-ai băgat bile, ai fumat kile, ai spart mașini și magazine,
Pe la pușcărie, șase ani de zile și tot ai pe față fericire,
Te doare-n p*la și te bagi dacă-ți zic de-o șmecherie.
De-asta o ardem frați încă din copilărie,
Cu buzunare pline de hârtie, ne facem de cap,
Că viața asta pare doar o porcărie,
Tarfele-s grămadă că avem talent în meserie,
Plus că toată viața am vândut doar veselie,
Noi suntem golani, pane ne punem în sicrie,
Hai, frate, aruncă o vorbă, asta-i o biografie.
Viața mea-i o simfonie, sunete și poezie,
Au, doar ce-mi place mie, cine mă cunoaște, știe.
Viața mea-i o simfonie, sunete și poezie,
Au, doar ce-mi place mie, cine mă cunoaște, știe.
De-aș putea lua de pe raft, atunci aș lua răbdarea,
Dar eu mă consum mai rău ca lumânarea,
Tot ce-ating e strategie, planuri și viziuni despre măreție,
Înainte vedeam tot ca pe-o jucărie, acum totu-n jurul meu e simfonie,
Simte-mă când sunt sincer ca o liturghie,
Iartă-mă când mă-nchid în mine ca-ntr-o colivie,
Poate ora e târzie, vrei să dormi ca-n copilărie,
Îmi pare rău, nu scot iepurii din pălărie,
Nici nu scriu vreo balivernă pentru râs și veselie,
Vreau să dau mărturisire despre… fiți cu vieți senine într-un iad cu vieți sterile,
Ce-așteptări ai de la mine când conștiința-i o stafie,
Lumea vrea doar nebunie și eu vreau să fiu lumină vie,
Dacă nu vine lumina, atunci cine mă-nvie,
C-am în suflet lăcomie și mândrie, dar eu vreau o simfonie.
Viața mea-i o simfonie, sunete și poezie,
Au, doar ce-mi place mie, cine mă cunoaște, știe.
Viața mea-i o simfonie, sunete și poezie,
Au, doar ce-mi place mie, cine mă cunoaște, știe.
Cineva, cineva, cineva, cineva nu știe,
Cineva, cineva, cineva, cineva nu știe…

Silbermond - Simfonie (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Spune-mi ce s-a întâmplat cu noi
Deodată m-ai privit ca pe un străin
Pentru că nu mă mai simt bine
Când sunt în brațele tale
Nu-ți mai pasă de noi?
Unde vrei să pleci? Aproape că te văd
Mândria e ca o barieră între noi
Nu am vrut noi să încercăm tot? Poate ne-am trădat?
Am crezut că putem învinge tot.
Simfonie
Și acum tăcerea e în jurul nostru
Pentru că stăm în ploaie, nu mai avem ce să ne oferim
Și e mai bine să pleci.
Deoarece e timpul
Să admitem că așa ceva nu se mai poate
Nu mai e nimic de spus deoarece ploaia-i așa
E mai bine să te dai bătut.
Și tăcerea se interpune între noi
Nu-ți mai înțeleg vorbele
Am încercat prea multe lucruri? De ce nu o putem vedea venind?
Nu va fi ușor să recunoaștem toate acestea
Undeva am greșit
Și în acest fel, nu poate exista
Sfârșitul a fost scris cu mult timp în urmă
Și acesta a fost al nostru..
Simfonie
Și acum tăcerea e în jurul nostru
Pentru că stăm în ploaie, nu mai avem ce să ne oferim
Și e mai bine să pleci.
Deoarece e timpul
Să admitem că așa ceva nu se mai poate
Nu mai e nimic de spus deoarece ploaia-i așa
E mai bine să te dai bătut

Matenrou Opera - Innovațional Simfonia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Chiar dacă lumina strălucește asupra vieții mele, radianța nu se va naște mai departe,
Dovada vieții mele este dorința mea de a-mi lăsa viața să fie înghițită de flăcări.
Dacă vrei ceva să-ți fie dat, atunci tu trebuie să plătești prețul,
Dacă îți întinzi mâinile, atunci îți porți neglijența oarbă până la capăt.
Întinde-te și atinge gloria,
Simfonia innovațională,
Umbrele ne ridică în aer,
Pentru Pabulum..
Chiar dacă lumina strălucește asupra vieții mele, radianța nu se va naște mai departe,
Dovada vieții mele este dorința mea de a-mi lăsa viața să fie înghițită de flăcări.
Îmi păstrez confuze simțurile și îmi păstrez slăbirea determinarea mea,
Voi alege un sens pentru existența mea aici, așa că nu îmi voi opri piesele.
Așa cum am fost singur plângând, a existat o simfonie care s-a jucat cu mine,
Oh, această melodie, numește-o înainte să mă binecuvânteze într-o zi.
Chiar dacă lumina strălucește asupra vieții mele, radianța nu se va naște mai departe,
Dovada vieții mele este dorința mea de a-mi lăsa viața să fie înghițită de flăcări.
Îmi păstrez confuze simțurile și îmi păstrez slăbirea determinarea mea,
Voi alege un sens pentru existența mea aici, așa că nu îmi voi opri piesele.
Întinde-te și atinge gloria,
Simfonia innovațională,
Umbrele ne ridică în aer,
Pentru Pabulum..
Întinde-te și atinge gloria,
Simfonia innovațională,
Umbrele ne ridică în aer,
Pentru Pabulum..

Cassian Maria Spiridon - Imn

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mâinile mângâietoare
Mâinile sărmanele
Strivitoarele mâini
Ucigașele
Dezmierdătoarele
Peste obraze și frunți.

Mâinile cu degete
Pe clape și arcușuri
Cu degete care îți intră
În ochi în urechi.

Mâini care caută
Uși la care să bată
Și ferestre să deschidă
Spre cer.

Mâini care scriu condamnări
Și mâini care cântă simfonii
Mâini cu palme bătătorite
Învățate să-ndrume animale
Să sape fântâni
Și drumuri la stele.

Mâini patinând pe screen task
Cu falange trans-lucide
Degete apăsând pe trăgaci
Pe butoanele roșii.

Mâini iubitoare
Și mâinile sus ridicate
Armate de mâini
La comandă.

Și mâini materne
Ca un voal
De lumină
Un halou peste mâna de prunc

George Topirceanu - Armonii Vesperale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În vesperala simfonie tronează liniștea regală,
Și parcul rozelor senzații cu-ndoliate crizanteme,
Sonor deșteaptă cascadarea de note vagi în catedrală,
Orizontând în ritmul mistic albumul stinselor poeme.
Și-n aiurarea muribundă convoi de ore funerare
Pătau lințoliul de mistere cloroformate în sudrină,
Pe când banalele foburguri filtrau tăcuta orchestrare
A cimitirului spasmodic iluminat de luna plină.
O, socluri diafanisate de nostalgii și de torente,
Cântări funebre de silabe crispate în amurgul trist!
Ce rugi bizare palpitară în la bemol, când transparente
Se desenau în atmosferă pe cerul dur de ametist?
Alcovuri magice, safire punctează pacea violetă,
Cu gesturi pale și acute spre negre sfere siderale,
În calmul pur al simfoniei apare-o neagră siluetă,
Și liniștea regală cade cu emanații vesperale.

Zara Larsson feat Clean Bandit - Simfonie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Aud simfonii,
Liniște e tot ce auzeam înainte,
O rapsodie pentru noi
Și fiecare melodie e eternă.
Viața m-a tot amăgit,
Apoi ai apărut tu și m-ai eliberat,
Era prea solo cântând de una singură
Și acum nu pot găsi nota fără tine.
Iar piesa ta e pe repeat,
Iar eu dansez pe ritmul inimii tale,
Iar acum că ai plecat, mă simt incompletă
Și dacă vrei să știi cu adevărat,

Refren:
Vreau să fac parte din orchestra ta,
Mă ții strâns fără să îmi dai drumul?
Simfonie
Ca o piesă de dragoste la radio
Mă ții strâns fără să îmi dai drumul?

Îmi pare rău dacă e prea mult,
Mă vindec cu fiecare zi în care ești aici
Rămăsesem fără noroc
Și nu credeam că voi avea acest sentiment.
Pentru că aud simfonii,
Liniște e tot ce auzeam înainte,
O rapsodie pentru noi
(O rapsodie pentru noi)
Și fiecare melodie e eternă.
Iar piesa ta e pe repeat,
Iar eu dansez pe ritmul inimii tale,
Iar acum că ai plecat, mă simt incompletă
Și dacă vrei să știi cu adevărat,

Refren:
Vreau să fac parte din orchestra ta,
Mă ții strâns fără să îmi dai drumul?
Simfonie
Ca o piesă de dragoste la radio
Mă ții strâns fără să îmi dai drumul?

Ah, ah, ah, ah, ah, ah
Ah, ah, ah, ah, ah, ah.
Iar piesa ta e pe repeat,
Iar eu dansez pe ritmul inimii tale,
Iar acum că ai plecat, mă simt incompletă
Și dacă vrei să știi cu adevărat,
(Oh, oh, oh)

Refren:
Vreau să fac parte din orchestra ta,
Mă ții strâns fără să îmi dai drumul?
Simfonie
Ca o piesă de dragoste la radio
Simfonie
Mă ții strâns fără să îmi dai drumul?
Simfonie
Ca o piesă de dragoste la radio
Mă ții strâns fără să îmi dai drumul?

Eugen Ionescu - Crinii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cântau aseară crinii o simfonie-n alb,
Sonorele potire petale picurau,
ce cadenţat cădeau note muzicale.
Bizara melodie pătrunzător vibra!
Se înălţa-n tăcere şi pătrundea în suflet
un cântec de miresme albe.
(O veştedă petală căzută la o parte,
o notă răzleţită, supărător stridentă,
vibra în dezacord cu grava armonie.).
privighetori, pe-o creangă, tăcute, ascultau
şi, auzind cântarea, şi luna răsărise.

Tristan Tzara - Dans de Fee

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Simfonie de lumină
Simfonie de culori
Și sandalele brodează
Dantelate simfonii
Ce-s ritmate în roz-albastrul
Parfumatelor culori
Și-n albastre ritmuri pale
Blonde, albe, verzi-deschis
Dantelează harfa dulce
Melodia ei andante;
În acorduri colorate
Plânge-o liră parfumată
Nebunia muzicală
De acorduri violete
Pentru zeul Osiris
O vioară, în surdină
Psalmodiază nebunia
Unei antice regine,
Iar în ritmuri largi, bolnave,
Un poet recită ode
Versuri safice, galante
Dedicate voluptății
Și iubitelor din vis.
Și sandale dantelează
Simfoniile bizare
Diamantine, sclipitoare;
Poezia și cântarea
Sybaridelor plăceri;
În cascade de acorduri
Și de salturi elegante
În cântări afrodiziace
Și în ritmuri violete
În miros de flori bizare
Ciclamene și mimoze
Orchidee și iris,
Albe piciorușe goale
Pe covoare persiane
Nuanțează ritmuri noi.
În luminile-orbitoare
Profilate de bronzate
Candelabre de argint
Colorate-n culori pale
De safir și de agată
De opale și rubin,
În priviri înflăcărate
De lumini incandescente
Își arată feea pală
Bogăția-i sculpturală
Diamantinele-i sclipiri.