sete

Nichita Stănescu – Fânar

de

Ploua cu picături de ploaie negrepentru o altă, altă sete,plouă cu foarte negru pe fânar,o smulgere fusese de hotar,de minți înfometate smulgere,un râu grozav de negru-n curgere,o foame-a turmelor de oi,o foame a noițelor pe unghii,de ne-ntrebam cu toți adeseoride soarele nu-i socru,iar stelele ni-s unchii.Mi-au dat femeia cu lumină și cu foame,ți-am dat vederea-n … Citește mai mult

Nicolae Labiș – Seceta

de

Soarele a băut râulValuri străvezii de căldură aducAminte de valurile unui mortAu rămas bolovaniiAu rămas rădăcinileAu rămas scheletele albe ale celor înecați PlouăCerul s-a înduioșat.Mâine albia din nou va fi plinăVor rămâne la fund bolovaniiVor rămâne la fund rădăcinileVor rămâne la fund scheletele albeale celor înecați În ochii mei persistă groazaCând râd va seca din … Citește mai mult

Lucian Blaga – Măgărușul

de

Văzui cândva prin munți iberici, ca de lună,arida curte, stânci și-o dogorâtă vatră,o așezare unde om și floare, piatraîși potriveau frumusețea aprigă-mpreună.În cerc îngust, din care visul nu mai scapă,un măgăruș se învârtea-nhămat, subt soare,găleți să urce în fântână, să coboare,cu truda lui scotea un firicel de apă.Și jgheabul picură, la capăt să se-aleagăverdeața firavă … Citește mai mult

Nora Iuga – După Secetă

de

Calul lui Făt-Frumoss-a evaporat pe mările lumii,și numai coada i-a rămas cometă stingheră,să măture Calea Lactee.Fântânile se zbârcesc și Setilăcolindă răspântiile, nemaigăsind nicio urmă de copităsă-și amăgească seteaîn pomi atârnă o sută de păsări măiastrecu gâtul în jos, și ciorile zboarăcu pene albastre în cioc, improvizând cuiburiîn gurile căscate ale visătorilor adormiți.Haide, băiete,prinde-ți un pumn … Citește mai mult

Liviu Vasilica – De Cine Mi-e Dor și Sete

de

De cine mi-e dor și sete,De cine mi-e dor și seteNici nu-l văd, nici nu mă vedeNumai scrisori îmi trimeteDar aseară mi-l văzui,Ședea-n ușa grajdului,Ședea-n ușa grajdului,Da’ ovăzu’ murguluiDa murgule cu picioru’,Da murgule cu picioru’Rupe la poarta zăvoru’Să mă duc unde mi-e doru’Ea să zică, eu s-ascult,Că nu ne-am văzut de multFoaie verde de spanac,Foaie … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Mi-e Sete

de

Tânjesc pe-ndelete.Mi-e foame, mi-e sete,Dar n-aș putea, poate, să-i spuiOrișicuiCe hranăMă poate nutri și ce mană.Am pâine, merinde și vin.Pătulul mi-e plin.Am poame-n livadăLăsate să cadăDin pomi, din belșug.Cirezile mugDe ugerii grei:Mulgi câte ciubere și donițe vrei.Nici vechea prisacăNu-mi este săracăȘi am în cămarăȘi miere amară,Pe lângă bucate.Mi-e silă de toate,De rău și de bine.Mi-e … Citește mai mult

Florica Bradu – De Cine Mi-i Dor Cu Sete

de

De cine mi-i dor cu seteNici nu-l văd, nici nu mă vede,De cine mi-i mie dorAicea n-are cobor.Dorule, boală nebună,Mult mă porți seara pe lunăȘi boiții să mi-i vând,Și plugul să mi-l aprind.De-ai ști, bade, ce mi-i voiaPlânge-ai de-ai uda ca ploaia,De-ai ști, bade, ce mi-i gândulPlânge-ai de-ai uda pământul,Mi-i asculta horile,Ți-i plânge cărările.

Ts Eliot – Ce a Spus Tunetul

de

După ce lumina torțelor a îmbujorat fețele asudateDupă liniștea glacială a grădinilorDupă supliciul locurilor împietriteStrigătele și plânseteleTemnița și palatul și răsunetulTunetelor primăverii peste munții îndepărtațiCel care trăia este acum mortNoi care acum trăim, o să murimCu puțină răbdare.Aici nu există apă, ci doar stâncăStâncă și uscăciune și drum nisiposDrumul șerpuind deasupra printre munțiCare sunt munți … Citește mai mult

Florica Duma – Patru Boi cu Lanț în Coarne

de

Patru boi cu lanț în coarneStau în codrii morți de foame,Morți de foame și de sete,N-are cine să-i adape,Că birișul boilorȘede-n poală mândrelor.Măi Ioane, ți-am spus bine:Mândrele capul ți-or pune,Până punga era plinăTe ținea mândra pe mână,Dacă punga s-o golitMândrele te-au părăsit.Strigătură:Trageți, boilor, la rudăCă sunteți mâncați de trudă.Măi Ioane, măi Ioane,Boii-n grajd îs morți … Citește mai mult

Kabir – Când în Sfârșit Ai Ajuns la Oceanul Fericirii Nu Te Întoarce Însetat

de

Când în sfârşit ai ajuns la oceanul fericirii, nu te întoarce însetat.Trezeşte-te, omule, smintitule! Căci moartea te pândeşteAi aici, dinaintea ta, apă curată: bea-o cu fiecare răsuflare.Nu porni în urmărirea mirajului cu piciorul, ci însetează de nectar;Dhruva, Prahlad şi Shukadeva au băut din el, şi de-asemenea Raidas l-a gustat:Sfinţii sunt beţi de iubire, setea lor … Citește mai mult