septembrie – Versuri.pro

Daughtry - September - Română

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cum a trecut timpul, toate problemele pe care le-am creat
Și toate acele zile pe care le-am petrecut lângă lac
S-au risipit toate? Toate promisiunile făcute
Una câte una, dispar la fel.

Prerefren:
Dintre toate lucrurile pe care mi le mai amintesc
Vara n-a arătat niciodată așa
Anii trec, timpul zboară
Dar amintirile rămân.

Refren:
În mijlocul lui septembrie ne-am fi jucat în ploaie
Nimic de pierdut, numai de câștigat
Gândindu-mă cum ar fi putut fi lucrurile
Totuși, a meritat..

Totu-i foarte clar acum, nu mai am de ce mă teme
Am făcut în felul nostru aflând ce este real
Acum că vara trece, zilele sunt atât de lungi
Încercăm să ajungem la ceva ce nu mai este..

Prerefren
Refren.

Da, am știut că va trebui să părăsim acest oraș
Dar n-am știut niciodată când
Și n-am știut niciodată cum
N-am știut niciodată cum..

Prerefren
Refren

Dan Galbina - Clinică Galbenă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Septembrie
ca o albină de aur cu elitre grele
septembrie
ca o vulpe furișă peste coline, peste vâlcele
septembrie
ca un șevalet pe care s-au șters degete vopsite-n cinabru
septembrie
se sting culorile încet ca într-un candelabru.
E toamnă
se-ntorc în pământ comorile
țiganii își mănâncă viorile
în arbori parcă fremătă cirezi
pe drumuri e o surpare de monezi.
Septembrie
ca o clinică galbenă în care se așteaptă ploi
septembrie
ca o clinică galbenă în care-ncepe viața de apoi
septembrie
ca o maternitate a frunzelor lehuze
septembrie
ești sigur că raiul e pe aproape
și simți aceasta pe buze.

Lucian Blaga - Zi de Septembrie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Vino să vezi! În târzia bogată căldură-nchis
între ziduri cine-ar mai sta? Precum a mai fost,
până-n cealaltă zare
încă o dată tărâmul să crească ar vrea. Și-n unghi săgetat
pământul își trimite
cocorii spre cercul cel mare. Lumina ce largă e!
Albastrul ce crud! Unei noi creșteri, văratice-n toamnă,
se pare
c-am fi hărăziți și aleși. Și-o clipă ne e-ngăduit
bănuitului
Sud
să-i trimitem un gând fără greș.
Între frunza ce cade
și ramura goală
moartea se circumscrie
c-un gest de extatică boală. Un joc îngânând
cu lemnoasele membre
sună târziul, nebunul, caldul
Septembrie.

Ionela Vîrnav feat Ionela Vîrnav - Toamna…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E toamnă iar în calendar,
E totul ca odinioară.
E toamnă și-n abecedar,
E din nou ca prima oară.
Dis de dimineața mișunând,
Oameni, pe marele ogoare.
Copii cu pas încet pășind,
Spre o mare așteptare.
E septembrie din nou,
S-au început a număra bobocii.
E trist, pustiu și gol,
Ce-a fost acum nu este.

Carl Sandburg - Septembrie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În septembrie,
când argintul topit
pică lin
peste noaptea grădinii,
Moartea, bătrâna zeflemitoare,
vine șoptindu-ți
ca un prieten delicat,
ce-și amintește de tine.
Sub trandafirii verii,
când purpuriul aprins
se îngână cu-amurgul
frunzelor roșii sălbatice,
iubirea cu mâini mici
venind te atinge,
deșteaptă mii de amintiri
și delicat îți șoptește
trebări fără răspuns.

Daniel Branzai - Popas la Roma

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Popas la Roma.
Precum un fruct căzut spre rădăcini
S-a-ntors din drum și-și află-acuma rostul,
Tot astfel ne-nțelegem astăzi sortul,
Căci noi la Roma nu suntem străini!
Septembrie, 1982, Lângă columna lui Traian

Salvatore Quasimodo - Acum Când Ziua Suie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

S-a sfârșit noaptea iar luna
se topește lent în senin,
apune în canale.
E-atât de viu septembrie în țara aceasta
de câmpie, pajiștile sunt verzi
ca-n văile din sud primăvara.
Mi-am lăsat camarazii,
mi-am ascuns inima în vechile ziduri,
ca să rămân singur să-mi amintesc de tine.
Cum ești mai îndepărtată decât luna,
acum când suie ziua
și pe pietre bate pasul cailor!

Sașa Pana - Vegheați

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În acest început de septembrie
Cu zilele de culoarea bucuriei,
Fiecare fărâmă de soare mă mângâie.
Amiază. Pe poarta şcolii ţâşnesc în iureş
Zburdalnici iezi
Copii cu şorţuleţe şi funde,
În priviri rouă
Şi pe fiecare deget
Degetar de cerneală (monorimă albastră).
Vârstă de aur,
Muguri de aur.
În poartă, mame. Inima căuş plin de nădejdi
Şi tone nerăbdare.
(Unde, unde să comande o pereche ciuboţele
De şapte poşti? Să-l vadă mama mai repede mare..).
Ca dintr-o ţară a arhivelor,
Fără voie, amintiri se adună.
Acele zile de demult
Crengilor de trandafiri le asemui:
Pline-s de flori şi de ghimpi,
Medalii din culori şi pete
De melodii şi urlete.
La naiba, cumplită ciupercă a morţii!
Vreau zborul săgeată al ciocârliei.
Azi ca şi ieri
Femeia iubită are gura pe măsura sărutului,
Zâmbet al vieţii din care sorbi,
Dar mereu însetat rămâi.
Bucle de lumină
Ieri bucle de culoarea şi aroma stafidelor
Din valurile anilor imaculată spumă.
Într-un septembrie era:
O labă uriaşă, motorizată
Porni să gâtuie Lumea;
Înnegrea vioreaua văzduhului
Seca răcoarea din păduri
Ucidea, batjocorea, ucidea
Vântul purta miros greţos de carne arsă.
În acest început de septembrie,
Cu recoltă proaspătă şi neastâmpărată
Ţâşnind pe poarta şcolii
Cum aş uita alt septembrie,
Al ultimelei tale dimineţi
Iulius Fucik
Şi mărturisirea călătorind dincolo de
orizontul ştreangului:.
„Oameni, eu v-am iubit!”
Şi porunca ultimei tale clipe:
„Vegheaţi!”

Spiridon Voinescu - Septembrie, Azi!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Septembrie azi, ce știre sordidă
să-ți spună la radio că ești bătrân,
că până la fluture rămâi omidă
și că de iarbă verde te faci fân.
Septembrie azi, final, rămâi cu bine
schimbi soare mic pe luna cea mai bio
și-o ții pe cer cu gândul că va ține
de cald uimirii. Ești bătrân! Adio!

Stefan Augustin Doinaş - Septembrie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cuțit de-argint prin inima-mbuibată
a lui Septembrie. Melodios
călătoresc alămuri și, deodată,
se lasă cu un semiton mai jos.
Dar ce lumină încă!.. Viespi avide
asediază dulcele: scântei
pe suprafața unei sfere care-nchide
un gol de noapte în preaplinul ei.
Vom fi – sau nu? O mistică merinde
de zbor întors ni se oferă-n vânt:
ca mărului, în vreme ce aprinde
distanța dintre creangă și pământ.
1969