sensul cuvintelor – Versuri.pro

Stefan Augustin Doinaş - Cuvintele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Da – cineva a locuit aici.
Se simte după mirosul de fiară
și după vântul care dă târcoale
acestor dulci găoci. Mezalianță
cu spațiul a fost aspra răsuflare
care-a trecut pe-aici și s-a oprit
umită că întreaga țesătură
a lumii tremură în plasma ei.
Auzi? Fantoma unei mări sarmate
trimite încă valuri către noi
și îngeri credincioși acestor praguri
se năpustesc spre gura noastră, când
vorbim în somn. Au fost aici, desigur,
niscaiva triburi de lunatici, hoarde
de călăreți hrăniți cu-arome crude,
sau cruciați porniți să-și născocească
un Dumnezeu al sunetului.. Toate
mărturisesc: prin rosătura veche
a unei consonante, prin fisura
vocalelor, că-ndrăgostiții lumii
– mai înainte de-a se lua în brațe –
veneau aici ca să-și dezbrace umbra.
Noi am sosit târziu: ținutu-acesta
acum e rezervație-a tăcerii.

Stefan Augustin Doinaş - Starea Cuvintelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iară și iară
începe starea fiduciară.
Toate zac bolnave
pe arie:
și cele dure,
și cele suave,
– și nu mai pot să îndure.
Ca și când după Nominarie
– ultima lună din anul cu nimb –
ar mai fi încă una: – de schimb.
Le-am spus:
– Dar voi sunteți doar cuvinte:
inițiale,
feude scutite de orice apus,
o bolboroseală fierbinte
în cerul gurii senioriale..
-Doamne, mi-au răspuns. E zadarnic:
existentul, ca un paharnic
prea harnic,
pe toate
vai! ne-a umplut
până peste poate
de înțelepciune și lut.
Iară și iară
începe starea fiduciară.
Ce profet diletant
ne-a luat din brațele vântului?
Un rege itinerant
sfârșește cu noi cucerirea pământului..
– Nu-i nimic: nu vă temeți de însușire.
Am să-l aștept la ieșire..

Erich Fried - Construcții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Se spune
că un poet
e cineva care
potrivește
cuvintele.
Un poet
e cineva care
mai potrivește
cuvintele
doar pe jumătate.
dacă are noroc.
dacă are ghinion
cuvintele
îl sfâșie

Libelullah - Care-i Faza cu Cuvintele?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Va rog spuneti-mi ca nu-nteleg.

Strofa:
Care-i faza cu cuvintele si de ce se ataca
Toti prostii cand vorbele-n sine nu detin vreo valoare?
Nici realitatea nu-i reala-i o imagine formata
Interpretata de creierul pe care-l ai in dotare.
Daca vorbele nu conteaza eu de ce mai vorbesc?
Asta-i o intrebare buna dar problema este ca
Intrebarea-i din cuvinte si-asta e contradictoriu,
Deci mai are rost ceva sau pot sa plec si eu odata?
Treaba sta-n felul urmator, vorbele-au valoare daca
E atribuita si menire-asigurata.
Cuvintele au sens cand sunt intelese de ambii
Parteneri de conversatie si nu exista dubii
Sau goluri in comunicare si cand se intampla doare,
Cealalta-ntrebare-i pe cine doare mai tare?
Asta-i evident, cel ce-ntelege contextul
Si de la o eroare poti ajunge sa fii ex-ul.

Refren x2
Muzica sau podcast, asta ce-ar trebui sa fie?
O lectie despre oameni, relatiile dintre ei,
Am inteles, cred, cum ar trebui sa fie,
Ti-am explicat si tie, nu mai fa confuzii cand bei.

Friedrich Nietzsche - Cuvântul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cuvântul viu mi-e drag nespus:
El sare-nalt, mereu dispus,
Are-un salut cuviincios,
Și chiar stângaci e grațios,
Prin vine sângele îi zburdă,
Răzbate și-n urechea surdă,
Și flutură și se frământă,
Prin tot ce face – el încântă.
Cuvântul totuși e firav,
Când sănătos, și când bolnav.
De vrei să-l știi mereu în viață,
Apucă-l gingaș și-l răsfață,
Nu-l pipăi cu palma dură,
El moare și de-o-ncruntătură –
Și-atunci se prăvălește lat,
Sărman și rece, nemișcat,
Cu chipul palid, descompus,
Strivit de moarte și răpus.
Cuvântul mort – un lucru hâd,
Sfârlează bâzâind, și-atât.
Rușine hâdei meserii
Prin care mor cuvinte vii!