Adrian Păunescu – Roata
Mă simt o imperfectă și vinovată roatăce, pentru a fi recunoscută,nu are dreptul să se odihnească niciodată.
Versuri corectate și adnotate
Mă simt o imperfectă și vinovată roatăce, pentru a fi recunoscută,nu are dreptul să se odihnească niciodată.
Nu sunt autorul acestui poem,ci simplul lui scribcare l-a tradus dintr-o limbă necunoscută:am comis atâtea greșeliși atâtea răstălmăcirică nu-i chip să mă ierte.Stau lângă el, harnic, atent:are nevoie de-o virgulă,de-un sinonim rar?Cu toate aerele lui de mare senior,pretinde că-s parazitul său.N-am să insist:plec aiurea ca să poată atragealți poeți,alte victime.
În zorii zilei după ce-ai juratSă mă iubești, la lună m-am gânditSă rupă legământul tău pripit,Căci tu nu poți să stai prea mult legat.Și ura vine-n suflet imediat;Iar când la mine sincer am privitVăzut-am că nu-s demnă de iubit,Sunt ca viola ce s-a degradatPe care-un muzicant grăbit o iaȘi-o lasă-apoi, căci notele-s drăcești.Eu nu m-am … Citește mai mult
Dar să mă-ntorc la Laura.. GăsescCă-i un păcat ocolul. DeseoriMi se urăște, cred că-l plictisescChiar și pe cititorul răbdător– Sătul că fără noimă o lungesc –Și dornic să-l priceapă pe-autor.Nu poate, știu, acest nărav să-l punăPe un poet într-o lumină bună.