Ion Caraion – Ciuruie Seceta
Ciuruie seceta,nedumerire,nadire.Pleacă oricine/durere.Precum ceea ce mereu doar pare și piere,subțire,subțire.Și nu voi mai ști de ce ori cui/lacrimă.
seceta
Nichita Stănescu – De Tunete Turbate
De tunete turbateOr răbufni din nourisau de-ar fi doar ecourie inima-mi ce bate.De picuri mari și greleOr începea să plouăsau de-ar fi numai rouăsunt lacrimile mele.Dar… paparude, cin’săle pună-n drum să joace?De amar de vreme-ncoacee secetă aprinsă.
Nicolae Labiș – Seceta
Soarele a băut râulValuri străvezii de căldură aducAminte de valurile unui mortAu rămas bolovaniiAu rămas rădăcinileAu rămas scheletele albe ale celor înecați PlouăCerul s-a înduioșat.Mâine albia din nou va fi plinăVor rămâne la fund bolovaniiVor rămâne la fund rădăcinileVor rămâne la fund scheletele albeale celor înecați În ochii mei persistă groazaCând râd va seca din … Citește mai mult
Nora Iuga – După Secetă
Calul lui Făt-Frumoss-a evaporat pe mările lumii,și numai coada i-a rămas cometă stingheră,să măture Calea Lactee.Fântânile se zbârcesc și Setilăcolindă răspântiile, nemaigăsind nicio urmă de copităsă-și amăgească seteaîn pomi atârnă o sută de păsări măiastrecu gâtul în jos, și ciorile zboarăcu pene albastre în cioc, improvizând cuiburiîn gurile căscate ale visătorilor adormiți.Haide, băiete,prinde-ți un pumn … Citește mai mult
Adrian Păunescu – Seceta
Țipă seceta-n fântânăși se face foc în apă,prin porumbul care crapă,vita cade într-o rână.Urcă stins nisip pe pleoapă,plânge-n râu o moarte spână,cu morminte se îngânăbrazda care stă să-nceapă.Praf de praf abia se ține,roua seacă nas și buză,peste arșița confuză,dar în strugure e bine,dacă nu cumva, prin sine,lacrima din ochi acuză.