https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/dimitrie-anghel-darul-valurilor https://versuri.pro/dimitrie-anghel-darul-valurilor#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=86195 →]]> Azi am găsit pe dună un braț alb de statuie,
Un braț furat de valuri de cine știe unde…
Al cui a fost odată, cine-ar putea să spuie,
Când a căzut în mare, cine-ar putea răspunde?
E-un braț alb de femeie, fărâmat mai sus de umăr,
Și marmora-i atâta de clară și curată,
Încât nu-ți vine-a crede că ani fără de număr
S-au scurs de când stă astfel în valuri îngropată.
Și mâna, mâna-i fină, sculptată cu iubire,
De-ai spune că artistul pe când cioplea din daltă
În marmora rebelă suprema-i amintire,
Pe fruntea lui modelu-și purta mâna cealaltă.
Trecea frumoasa mână pe fruntea inspirată,
Trecea dezmierdătoare dând vițele-ntr-o parte
Iar el cioplea cu râvnă, visând că poate-o dată
Atât o să rămâie dintr-înșii după moarte.
Și-ntr-adevăr că veacuri s-au scurs și iat-o iară
Purtând pe brațul tânăr o algă ce scânteie,
O algă-nmlădiată frumos ca o brățară,
Asemeni unui ultim capriciu de femeie.

]]> https://versuri.pro/dimitrie-anghel-darul-valurilor/feed 0 https://versuri.pro/michelangelo-240 https://versuri.pro/michelangelo-240#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=70642 →]]> Cu-o piatră doar în față,
prin artă prinde viață,
în fuga anilor figura ei..
Dar dacă eu o dăltuiesc în stei,
ce-ar trebui să facă bolta cu ea,
când e lumină
și nu e muritoare, ci divină,
nu numai pentru ochii mei!?
Și totuși pleacă-n grabă.. a stat aici un pic..
Norocul ei e mic:
sculptura a rămas, ea piere-n moarte..
0, răzbunarea cine să i-o poarte?
Doar tu, prin ce crează fiii tăi, Natură,
căci ție timpul opera ți-o fură.

]]> https://versuri.pro/michelangelo-240/feed 0 https://versuri.pro/michelangelo-46 https://versuri.pro/michelangelo-46#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=70662 →]]> Ciocanu-mi aspru, grosolana daltă
sculptează omenească-nfățișare
dar pietrei viață-i dă artistul care
mișcat e de-o voință mai înaltă.
În cer e-un altul ce pe sine saltă
și pe splendori din proprie mișcare,
și cum ciocanul din ciocan apare,
el le făcu pe toate, laolaltă.
Azi cel ce mă cioplea, spre bolta mută
sui… Ori știm că-i tare-o lovitură
pe cât ciocanul urcă… Dacă bunul.
atelier divin nu mă ajută,
rămân neisprăvit, o stâncă dură:
ciocanul dus era în lume unul…

]]> https://versuri.pro/michelangelo-46/feed 0 https://versuri.pro/carl-sandburg-brancusi https://versuri.pro/carl-sandburg-brancusi#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=78855 →]]> Brâncuși e un țăran, care-și ia bilete pentru Nicăieri;
un țăran care și-a făcut bagajele, dar n-are
nici un oraș, da, Brâncuși e un țăran: înțelege
perfect păsările și craniile, cunoaște bine poziția
firelor de păr din buclele și șuvițele unui cap
de femeie; o cunoaște atâta de bine, încât știe
de unde vine și-ncotro se îndreaptă fiece fir; și
scormonește adânc, în căutarea tainelor celor
dintâi și celor mai vechi fauri de forme.
Să nu sărim cu gura pe Brâncuși pentru că abia
s-a urnit și pentru că nici nu e-n stare-a rosti
numele locului unde-ar dori să se ducă,
atunci când va avea timp și va fi gata de drum –
o, Brâncuși, ai pus lângă pragul casei tale
o sumedenie de butuci, să se usuce la soare și
să se întărească îndeajuns pentru a le putea mânui
lemnul cu mâinile-ți aspre, cu dălțile și ciocanele
tale, o, Brâncuși, faur de păsări transformate
în conuri, de cranii transformate în ouă, inima
ta e mângâiată de speranța că vei găsi Conul și
Oul, menite să dăinuie prin tăria lor, chiar după
ce pământul se va preface-ntr-o negură.
Brâncuși, tu nu vei da la ziar un anunț spunându-i
lui Dumnezeu că ar fi în folosul lui să vină să te
vadă; nu vei deveni guraliv risipind rugăciuni
cu nemiluita; nu vei deveni familiar și obraznic
de parcă Dumnezeu ar fi un vecin și i-ai fi numărat
cămășile atârnate pe-o frânghie; vei continua
să bolborosești,
să bâigui și să murmuri, sau vei rămâne tăcut ca
un șoarece în podul unei biserici, când orga revarsă
valuri de ocean pe stâncile luminate de soare
ale țărmurilor;
dacă Dumnezeu a hărăzit cumva un ungher
pentru vreun sac de oase, vei avea și tu parte
de un asemenea ungher, negreșit vei avea parte
de el, Brâncuși.

]]> https://versuri.pro/carl-sandburg-brancusi/feed 0 https://versuri.pro/carl-sandburg-omul-in-mers-al-lui-rodin https://versuri.pro/carl-sandburg-omul-in-mers-al-lui-rodin#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=78881 →]]> Picioarele țin trunchiul la distanță de pământ.
Și iată-ne aici în fața unui adevărat poem al picioarelor.
Puteri ale oaselor și tendoanelor ridică pântecul și plămânii
Din lut și deasupra humei unde ochii se uită și-urechile aud
Și brațele pot bocăni cu ciocanul, trage cu pușca și mâna motoare.
Ne faci a ne simți
mândri de picioarele noastre, bătrâne.
Și ai lăsat capul deoparte,
Craniu-i totdeauna socotit un fărâmicios megieș al gleznelor.

]]> https://versuri.pro/carl-sandburg-omul-in-mers-al-lui-rodin/feed 0 https://versuri.pro/jidi-majia-titanul https://versuri.pro/jidi-majia-titanul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81517 →]]> Lui Constantin Brâncuși.
Pietrele acelea brute,
aproape ca un miez,
au sosit în portalul realului.
Pielea lemnului face
să sclipească texturi cosmice.
Scară alcătuită din butuci.
Curbură albă, aur turnat
coloană din colțuri pătrate stivuite,
timp prefăcut în gât de pasăre.
Din partea opusă, netedă și moale
uimește nudul sfârtecat.
Tributul unei singure culori,
forma dinților strălucitori.
Totul prezentat simplu, ca la începuturi,
faptele îngropate rămân încă ascunse.
Într-un final, zid curbat din metal
anunță victoria ciocanului și a liniei.
Nicio fisură până la final
între două obiecte comparate,
singură lumina dovedește eternul primordial.

]]> https://versuri.pro/jidi-majia-titanul/feed 0 https://versuri.pro/jan-lulu-stern-sinoptic https://versuri.pro/jan-lulu-stern-sinoptic#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81609 →]]> În lumea de culori și forme
S-au scris povești cu multe înțelesuri
Michelangelo împodobea biserici
Sau dăltuia pe Moise ce lumina eresuri,
Da Vinci-a dat Giocondei surâs misterios
Ce-i tremura pe buze ca plânsul la-nceput,
Privirea-i e pierdută aproape dureros
Spre viața viitoare, dar și-nspre trecut,
Cu Rafael, Madona a apărut pe lume
Purtând pe brațe albe Isus din Nazaret
E-n ea ceva curat, gingaș și fără nume
Ca aeru-n biserici, adânc și tămâiat.
Istoria culorilor și formelor multiple
Cunoaște multe nume înscrise-n fila ei.
Rodin crea în piatră Sărut și Catedrala
Iar mâna lui apare ca mâna unor zei,
Monet își moaie pana creând culoare nouă
Un fond care vibrează ca organismul viu,
Cu el trecutul moare, parcă-i un strop de rouă
Ce-a concentrat lumina de soare, în pustiu,
Udrillo ne duce pe străzi fără sfârșit,
Imagini cunoscute, create încă-odată,
Îți pare că din somn acum te-ai trezit
În lumea care-acum e cea adevărată,
Picasso sparge forme de mult ce-s cunoscute
Și din dărâmături apare o nouă lume
Când gingașă ca floarea, când aspră și ciudată,
Creațiile lui Pablo încă își caut-un nume,
Chagall privește lumea în timp ce se creează,
Figurile lui zboară, culcate sau pieziș,
Pozițiile-s schimbate, văzduhul tot vibrează
De-arcușul tras cu sete de pe acoperiș
Din grota-ntunecoasă până-la palatul mândru
Din piatra-abia cioplită și până la Rodin
Din vesela culoare și până-la negrul sumbru
E veșnic căutare pe veșnicul refren.

]]> https://versuri.pro/jan-lulu-stern-sinoptic/feed 0 https://versuri.pro/michelangelo-242 https://versuri.pro/michelangelo-242#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=70489 →]]> De-așa-i că-un sculptor uneori se scoate
pe el sculptând pe alții, pe-al ei sine
l-aș scoate ca pe mine,
cum ea mă face: trist și fără vlagă.
De-aceea se prea poate
ca eu să ies când vreau făptura-i dragă.
Aș zice: piatra vagă
cu ea prin duritate,
sculptând-o, capătă asemănare;
nu pot, nu pot cât timp mă neagă,
sculpta, adevărat e,
decât mizerele-mi bătrâne mădulare.
Cum arta harul are
de-a înveșnici splendoarea maiestoasă,
să fie bună ca s-o fac frumoasă….
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin

]]> https://versuri.pro/michelangelo-242/feed 0 https://versuri.pro/michelangelo-239 https://versuri.pro/michelangelo-239#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=70522 →]]> Cum pot prin vreme, doamnă, să rămână
– şi ştiu că pot – fiinţe-n piatra dură
mai mult ca mâinile ce le făură
şi care s-or întoarce în ţărână?
Efectul stă sub cauza lui până
învinge arta tot ce e natură;
am proba cea mai bună în sculptură:
ea-i peste moarte, peste timp, stăpână.
Deci pot amândurora să dau viaţă,
deopotrivă-n piatră şi-n culoare,
făptura voastră astfel plăsmuind-o.
ca, după moarte mii de ani în faţă
văzând o lume marea-vă splendoare,
să afle că n-am fost nebun iubind-o.

]]> https://versuri.pro/michelangelo-239/feed 0 https://versuri.pro/michelangelo-193 https://versuri.pro/michelangelo-193#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=70526 →]]> Abia văzusem ochii lui de floare
trimiși spre-a vieții fragedă lumină,
că i-a și-nchis și-n înălțare lină
deschisu-i-a spre-a Domnului splendoare.
Că prea târziu i-am cunoscut mă doare,
dar nu sunt eu, ci moartea e de vină;
nu pentru tine raza lor blajină
s-a stins, cât pentru setea-mi arzătoare!.
Ca singular lui Cecchino formă,
Luigi, s-o redau în piatra-I trează,
azi când sunt țărână formele-i divine.
cum un amant în altul se transformă
și arta numai prin model lucrează,
se cade dar să te sculptez pe tine.

]]> https://versuri.pro/michelangelo-193/feed 0